STENAHORIE s. f. (Înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).

stenahorie sf [At: (a. 1779) GCR II, 48/6 / V: stan~, ~ehonarie, ~noh~, stin~, șt~ / Pl: ~ii / E: ngr στεναχωρία] 1 Greutate (în realizarea unui lucru). 2 (Pex) Supărare (3). 3 Încurcătură financiară. 4 Tulburare sufletească, plictiseală. 5 Stare de agitație. 6 (Înv) Greutate în respirație. 7 (Pex) Astm (1).

STENAHORIE s. f. (Grecism înv.) 1. Greutate în respirație, năduf; astmă. ♦ Fig. Stare de neliniște, de plictiseală. 2. Încurcătură, strâmtoare, nevoie materială. – Din ngr. stenohoría (pop. stenahoría).

STENAHORIE s. f. (Grecism învechit; de obicei în legătură cu verbul «a veni») 1. Greutate în respirație, înecăciune, năduf. Lasă-te mai slobod, soro, că iar o să-ți vie stenahorie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 69. ♦ Fig. (Adesea ironic) Stare de neliniște sufletească, plictiseală, neurastenie. Dar dacă al meu suflet avea stenahorie La toate ce se-ntîmplă azi simte bucurie. BOLINTINEANU, O. 147. Mă mucezisem la țară, la Bîrzoieni... De la o vreme îmi venise stenahorie și ipohondrie. ALECSANDRI, T. I 310. 2. Încurcătură, strîmtorare, nevoie. Mă aflu într-o mare stenahorie... trimite-mi 150 de părinți «de pui de lei». CARAGIALE, O. VII 497.

stenahorie f. fig. turburare sufletească, neliniște: dela o vreme îmi venise stenahoria AL. [Gr. mod.: lit. strâmtoare].

stenahoríe f. (ngr. stenohorià, strîmtoare, constrîngere, jenă. V. stenos). Vechstenahorie f. (ngr. stenohoriă strlm- toare, constrlngere, jenă, V. stenos). Vechĭ. Nevoĭe, ananghie. Azĭ iron. Turburare sufletească, întristare, depresiune morală, descurajare. Dispneĭe, stenos, greutate de a răsufla. V. siclet.

stanahorie sf vz stenahorie

stenoharie sf vz stenahorie

stenohorie sf vz stenahorie

stinahorie sf vz stenahorie

stenahorie (înv.) s. f., art. stenahoria, g.-d. stenahorii, art. stenahoriei

stenahorie (înv.) s. f., art. stenahoria, g.-d. stenahorii, art. stenahoriei

stenahorie s. f., art. stenahoria, g.-d. art. stenahoriei; pl. stenahorii

stenahorie (-ii), s. f. – 1. Necaz, perplexitate. – 2. Neliniște, nemulțumire, indispoziție, apăsare. Ngr. στενοχωρία (Tiktin; Gáldi 256). – Der. stenahorisi, vb. (a goni, a încolți; a oprima), din ngr. στένοχωρῶ, aorist στενοχώρισα; stenos, s. n. (înv., opresiune), din ngr. στένωσις.

stenohorie v. oligocordie.

STENAHORIE s. v. astmă, belea, bucluc, danana, dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, încurcătură, jenă, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pacoste, piedică, plictiseală, pocinog, rău, stavilă, supărare, urât.

stenahorie s. v. ASTMĂ. BELEA. BUCLUC. DANDANA. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. ÎNCURCĂTURĂ. JENĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PACOSTE. PIEDICĂ. PLICTISEALĂ. POCINOG. RĂU. STAVILĂ. SUPĂRARE. URÎT.