stimul [At: I. IONESCU, M. 356 / Pl: (1) ~uri , (2) ~i / E: lat, fr stimulus] 1 sn Factor care stimulează (1) Si: impuls, îndemn, pornire, îmboldire (îrg) năstav¹, stimulent (1), stimulare (2), (înv) porneală, (grî) parachinisis, (reg) bold. 2 sm Factor care declanșează, care activează sau intensifică un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică Si: excitant.

STIMUL, stimuluri, s. n. (Rar) Stimulent, imbold. Și aceasta este încă un stimul de a se pune cu toate puterile spre a face în viitor grîul curat. I. IONESCU, M. 356. ♦ (Fiziol.) Factor care declanșează un proces fiziologic, care excită o activitate fiziologică.

STIMUL s.n. Stimulent. // s.m. Factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului. [Pl. -luri, (s.m.) -li. / < lat., fr. stimulus].

STIMUL I. s. n. stimulent, imbold. II. s. m. factor care dă naștere unei reacții, unei conduite specifice a organismului; excitant. (< fr., lat. stimulus)

STIMUL¹ ~uri n. v. STIMULENT. /<lat., it. stimulus

*stímul n., pl. e (lat. stimulus, din *stigmulus. V. instig), imboldire, îndemn: exemplu e un stimul puternic.

stimul² (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul² (stimulent) (rar) s. n., pl. stimuluri

stimul (imbold) s. n., pl. stimuluri

STIMUL s. 1. v. excitant. 2. v. imbold.

STIMUL s. 1. (FIZIOL.) excitant, stimulent. (~i senzoriali.) 2. imbold, impuls, îndemn, pornire, stimulent, (rar) îmboldire, (reg.) bold, (înv.) năstav, porneală, (grecism înv.) parachinisis, (fig.) mișcare, resort, suport, (înv. și reg. fig.) strămurare. (~ pentru o acțiune.)