strâmbătate sf [At: (a. 1550) GCR I, 1/28 / V: (înv) ~răm~, ~rînb~, ~rim~ / Pl: ~tăți / E: strâmb + -ătate] (Îvp) 1 Nedreptate. 2 (Îlav) Cu (sau pe ori pre) ~ În mod nedrept Si: pe nedrept. 3 (Pop; îal) În mod fals.

strâmbătate f. fig. nedreptate.

strămbătate sf vz strâmbătate

strânbătate sf vz strâmbătate

strimbătate sf vz strâmbătate

STRÎMBĂTATE, strîmbătăți, s. f. (Astăzi rar) Nedreptate. Cum pămîntul își dă roada, așa muritorul să-și încheie munca, fără strîmbătate și șireclic. SADOVEANU, F. J. 343. Cu strîmbătatea treci gîrla cîteodată, dar în rîu te îneci cu siguranță, pe cînd cu dreptatea treci și marea. REBREANU, R. II 90. Izgonindu-i în totul sau chiar în parte de pe aceste pămînturi lucrate de ei sute de ani, stropite și rodite cu sudoarea, ba chiar adesea și cu sîngele lor, am face cea mai mare strîmbătate a secolului. KOGĂLNICEANU, S. A. 136. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților. BĂLCESCU, O. I 41.

strîmbătáte f. (d. strîmb). Nedreptate, injustiție: a face strîmbătățĭ.

strâmbătate (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

strâmbătate (înv., pop.) s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

strâmbătate s. f., g.-d. art. strâmbătății; pl. strâmbătăți

STRÂMBĂTATE s. v. inechitate, injustiție, nedreptate, neechitate, nejustiție.

strîmbătate s. v. INECHITATE. INJUSTIȚIE. NEDREPTATE. NEECHITATE. NEJUSTIȚIE.

strâmbătáte, strâmbătăți, s.f. (reg., înv.) Nedreptate. – Din strâmb „nedrept, injust” + suf. -ător (MDA).