strâmtare sf [At: BIBLIA (1688) [prefață], 4/48 / V: (înv) ~rim~ / Pl: ~tări / E: strâmta] 1 (Îoc lărgire) Micșorare, față de mărimea inițială sau de cea obișnuită, a dimensiunii transversale a unei deschizături, a unui spațiu, a unei încăperi sau a unor părți ori porțiuni ale acestora. 2 (Îoc lărgire) Micșorare, față de lățimea sau de lărgimea inițială ori de cea obișnuită, a distanței dintre laturile, malurile etc. ale unui traiect, ale unei căi de acces, ale unui loc de trecere, ale unei ape, ale unei văi etc. sau ale unor părți ori porțiuni ale acestora. 3 (Îoc lărgire) Apropiere (mare) a malurilor sau a marginilor unor ape ori a unor părți sau porțiuni ale acestora Si: îngustare, sugrumare, (rar) strâmtat¹ (3). 4 (Rar) Micșorare, prin modificări sau prin schimbarea dimensiunilor persoanei respective, a lărgimii unui obiect de îmbrăcăminte, care devine (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia Si: (rar) strâmtat¹ (2). 5 (Îoc întindere) Reducere (foarte) mare a volumului unui spațiu delimitat, al unei încăperi, a suprafeței unui teritoriu etc. ori a unor părți sau porțiuni ale acestora, făcându-le să devină necuprinzătoare, neîncăpătoare, nespațioase Si: micșorare, reducere, (rar) strâmtat¹ (4). 6 (Înv; fig) Sărăcie (3).

strimtare sf vz strâmtare

STRÎMTARE, strîmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strîmta.

strâmtare s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări

strâmtare s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări

strâmtare s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări

STRÂMTARE s. îngustare. (~ spațiului de ieșire.)

STRÎMTARE s. îngustare. (~ spațiului de ieșire.)