10 definiții pentru stranic

Explicative DEX

stranic, ~ă [At: CORESI, EV. 500 / V: (înv) ~ainic, (reg) ~răin~, ~rein~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv страньникъ] 1-2 smf, a (Înv) Străin (3-4). 3 smf (Pex) Peregrin (2). 4 a (Îrg; d. limbă, dialecte etc.) Străin (8). 5-6 smf, a (Înv) Străin (13-14). 7-8 smf, a Musafir (1-2).

strainic, ~ă a, smf vz stranic

străinic, ~ă a, smf vz stranic

streinic, ~ă a vz stranic

stráĭnic m. (vsl. stranĭnikŭ). Vechĭ. Călător, străin, ĭubitor de străinĭ, ospitalier.

Sinonime

STRANIC adj., s. v. hoinar, pribeag, rătăcitor, vagabond.

stranic adj., s. v. HOINAR. PRIBEAG. RĂTĂCITOR. VAGABOND.

STRAINIC s. v. călător, drumeț, pelerin.

strainic s. v. CĂLĂTOR. DRUMEȚ. PELERIN.

Regionalisme / arhaisme

stranic, stranică, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) străin, venetic, pelerin. 2. (adj.; înv. și reg.; despre limbă, dialecte) alta decât limba sau dialectul matern; străin. 3. (adj.; s.m. și f.; înv.) (persoană) care nu este în relații apropiate de rudenie cu cineva; care nu aparține unei familii. 4. (s.m. și f.; înv.) oaspe, oaspete.

Intrare: stranic
stranic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stranic
  • stranicul
  • stranicu‑
  • stranică
  • stranica
plural
  • stranici
  • stranicii
  • stranice
  • stranicele
genitiv-dativ singular
  • stranic
  • stranicului
  • stranice
  • stranicei
plural
  • stranici
  • stranicilor
  • stranice
  • stranicelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strainic
  • strainicul
  • strainicu‑
plural
  • strainici
  • strainicii
genitiv-dativ singular
  • strainic
  • strainicului
plural
  • strainici
  • strainicilor
vocativ singular
plural
străinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
streinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)