stroi sn [At: IST. AM. 30/4 / Pl: ~uri / E: rs строй] 1 (Îvr; în legătură cu verbele „a pune”, „a se așeza”) Rând (de soldați). 2 (Îvr) Pedeapsă disciplinară militară care consta în trecerea condamnatului (gol) printre două rânduri de soldați care îl loveau unul după altul cu nuiaua. 3 (Înv; îe) A bate (pe cineva) la ~ sau a purta (pe cineva) în ~ A aplica cuiva pedeapsa descrisă mai sus. 4 (Înv; îae) A bate foarte tare. 5 (Îvr; pex) Nuia. 6 (Îvr; pex) Lovitură de nuia.

STROI s. n. (Învechit) 1. Rînd, șir (mai ales de soldați). Ne-a pus la stroi: la rînd. ȘEZ. II 43. 2. Pedeapsă constînd din trecerea condamnatului printre două rînduri de oameni, care-l loveau unul după altul cu vergi. Acest biet nenorocit au îmblat numai o dată prin stroi și au murit. SBIERA, P. 229. Se făcea doauă șire lungi de ostași. Acestora li se da în mînă cîte un băț, sau cîte o vargă bună. Prin mijlocul acestor doauă șire de ostași trebuia să treacă, în pielea goală, cel osîndit la stroi. id. ib. 229. ◊ A bate la stroi = a bate strașnic. Poroncește să-mi aducă niște palce, că am să-i bat la stroi, să pomenească ei cît or trăi că au dat peste Ivan. CREANGĂ, P. 305.

stroĭ n., pl. urĭ (rus. stroĭ, ordine de bătălie, front). Front, linie de bătălie: ne-a pus la stroĭ. A fi bătut la stroĭ, a fi silit să treci pin două rîndurĭ de soldațĭ care te lovesc cu vergile (pedeapsă în vechea oaste rusească). V. palcă.

stroiu n. Mold. 1. rând de bătaie: ne-a pus la stroiu; 2. rând de soldați înarmați cu vergi (pedeapsă disciplinară în oștirea rusească): am să-i bat la stroiu CR. [Rus. STROĬ, front, vergi].

stroi (înv., reg.) s. n.

stroi (înv., reg.) s. n.

stroi s. n., pl. stroiuri

stroi (-iuri), s. n. – (Înv.) Pedeapsă militară, bătaie. Sl. (rus.) stroĭ „ordin de bătălie” (Cihac, II, 375; Bogaci, BF, V, 237).

STROI s. v. nuia, rând, șir, vargă.

stroi s. v. NUIA. RÎND. ȘIR. VARGĂ.