STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, sb. štropotati.

stropoli² [At: BARCIANU / Pzi: stropol, ~l'esc / E: ns cf strop] 1 vt (Îvr) A mustra¹. 2 vi (Mun) A vorbi pe nerăsuflate. 3 vi A vorbi tare. 4 vr (Pex) A se răsti¹. 5 vi (Mun; d. pisici) A scuipa (1).

stropoli¹ [At: GORJAN, H. II, 218/27 / V: ~oboli / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vi (Îvr) A face pregătiri de nuntă, de plecare etc. 2 vi (Îvr) A roboti (pe lângă casă). 3 vt (Trs; c. i. rufe) A limpezi. 4-5 vtr (Reg) A (se) spăla în grabă.

STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, scr. štropotati.

STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre oameni) A face treburi mărunte pe lîngă casă sau prin gospodărie, a lucra cîte ceva; a roboti. Căzu și tata bolnav de un junghi. El zăcea în patul de lîngă sobă și eu tremuram de friguri d-a curmezișul patului celui mare. Ceilalți stropoleau p-afară triști, și vai de mîncarea și de odihna lor. DELAVRANCEA, T. 38. Tată-său o văzuse de mai multe ori prin curte și prin casă stropolind și muncind numai într-un cîntec. POPESCU, B. IV 105. Stropolea cu toți pentru ale nunții. GORJAN, H. II 218. – Variantă: stroboli (SANDU-ALDEA, U. P. 51) vb. IV.

A STROPOLI ~esc intranz. reg. A se ocupa cu diferite lucruri mărunte prin gospodărie; a trebălui; a roboti; a se porăi. /Orig. nec.

stropolì v. a strânge puțin, a pregăti în grabă: se puse a stropoli de nuntă POP. [Derivat din strop: lit. a strânge picătură cu picătură].

stroboli v vz stropoli¹

ștropoli¹ v vz stropoli

STROBOLI vb. IV v. stropoli.

stropolésc v. intr. (bg. tropolĭy și tropotĭy, sîrb. štropotati, a tropăi. V. tropăĭ). Sud. Lucrez repede ca să sfîrșesc maĭ curînd cînd am multă treabă: a stropoli de nuntă.

stropoli (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, 3 sg. stropolește, imperf. 1 stropoleam; conj. prez. 1 sg. să stropolesc, 3 să stropolească

stropoli (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, imperf. 3 sg. stropolea; conj. prez. 3 să stropolească

stropoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropolesc, imperf. 3 sg. stropolea; conj. prez. 3 sg. și pl. stropolească

stropoli (-lesc, -it), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. – Var. stroboli. Creație expresivă, după cum o indică suf. -li; legătură cu bg. tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. – Der. stropoleală, s. f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiași rădăcini trebuie să-i aparțină ștropși (var. Trans. strocși), vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge; refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *tropoși (după Cihac, II, 422 și Candrea, din sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”, bg. strošvam „a mărunți”); stropșală (var. stropșitură), s. f. (strivire; ceartă).

STROPOLI vb. v. admonesta, certa, clăti, dăscăli, dojeni, limpezi, moraliza, mustra, roboti, trebălui.

stropoli vb. v. ADMONESTA. CERTA. CLĂTI. DĂSCĂLI. DOJENI. LIMPEZI. MORALIZA. MUSTRA. ROBOTI. TREBĂLUI.