strângător, ~oare [At: EUSTATIEVICI, GR. RUM. 27^v/23 / V: (înv) ~rin~ / Pl: ~i, ~oare / E: strânge + -ător] 1 a (Predomină ideea de apropiere în spațiu; îvr) Care exercită o presiune foarte mare din toate părțile asupra corpului în jurul căruia este înfășurat. 2 sn (Spc) Presă de dulgher. 3 sf (Înv; spc) Funie cu care se strâng pânzele corăbiei. 4-5 sn, a (Înv; șîf stringător) (Medicament) constipant. 6 a (Înv; șîf stringător; îs) Mișcare ~ringătoare Peristaltism. 7 a (Înv; d. dureri fizice) Spasmodic (4). 8 a (Înv; d. substanțe; îf stringător) Astringent (1). 9 sm (Înv) Mușchi constrictor. 10 sm (Mun; predomină ideea de acumulare) Persoană care strânge fânul. 11 sm (Iuz) Lucrător care stătea în spatele presei tipografice și aranja colile tipărite care ieșeau din mașină. 12 sn (Șîs) ~ automat Dispozitiv care execută automat prelucrarea și așezarea corectă a colilor imprimate. 13 smf (Reg) Secerător (1). 14-15 smf, a (Persoană) care strânge Si: econom (10). 16 a (Pex) Zgârcit Vz strângău, strânguitor. 17 sm (Înv; adesea urmat de determinări care precizează impozitul) Perceptor. 18 sm (Rar; cu determinări care arată felul) Colector (1). 19 sf (Îvr) Încasare (a unei dări, a unei taxe). 20 a (Îvr; îs) Numele cel ~ Substantiv colectiv.

STRÂNGĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) Care strânge. ◊ ~ de paie (la combină) dispozitiv pentru căpițirea paielor. 2) Care face economii; care păstrează; econom. /a strânge + suf. ~tor

strângător a. și m. care strânge.

STRÎNGĂTOR¹, -OARE, strîngători, -oare, adj. (În opoziție cu risipitor) Care strînge, econom; p. ext. zgîrcit. Iertatul ei bărbat, om bun și strîngător. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. Ea, ca muiere strîngătoare, nu lasă să se prăpădească nici un fir de piper, deci se pleacă și, ridicîndu-l, îl băgă în sîn. RETEGANUL, P. V 26. Zicea... că femeile îs răsipitoare și tare ușurele și că nici una nu-i strîngătoare. SBIERA, P. 216. ◊ (Substantivat) Prădalnicii răpeau ce agoniseau strîngătorii. SADOVEANU, E. 24. Nu fi zgîrcit, căci banii strîngătorului intră în mîna cheltuitorului. NEGRUZZI, S. I 247.

strîngătór, -oáre adj. Care strînge, econom: baniĭ strîngătoruluĭ pe mîna cheltuitoruluĭ. S. m. Perceptor, încasator. S. f., pl. orĭ. Lucru (instrument) care strînge (ca gaica).

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; adj. f., s. f. sg. și pl. strângătoare

strângător adj. m., s. m., pl. strângători; f. sg. și pl. strângătoare

STRÂNGĂTOR adj. v. astringent.

STRÂNGĂTOR adj. v. econom.

STRÂNGĂTOR adj., s. v. antidiareic, constipant.

STRÂNGĂTOR s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

MUȘCHI STRÂNGĂTOR s. v. mușchi constrictor.

mușchi strîngător s. v. MUȘCHI CONSTRICTOR.

STRÎNGĂTOR adj. adunător, cruțător, econom, păstrător, (înv. și reg.) scump, (reg.) păstrielnic, (fig.) strîns. (Om ~.)

strîngător adj. v. ASTRINGENT.

strîngător adj., s. v. ANTIDIAREIC. CONSTIPANT.

strîngător s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Strângător ≠ cheltuitor, risipitor, nestrângător

strângătór, -oare, strângători, -oare, s.m.f., adj. (min.) Bucată de lemn cu care se strânge armătura; așper. – Din strânge + suf. -ător.