STÂNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stângen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.

stânjen² sm [At: LB / Pl: ~i / E: drr stânjeni] (Îvr) Piedică.

stânjen¹ sm [At: COD. VOR.² 45^v/12 / V: (îvp) ~jin, (pop) ~ngen, ~ngin, (îrg) ~jăn, ~jân, (reg) ~e / Pl: ~i / E: ns cf vsl сътѧжьнь] 1 (Astăzi reg) Unitate de măsură pentru lungime folosită înainte de introducerea sistemului metric, care a variat în timp și după regiuni, de la 1,96 m (În Țara Românească) și până la 2,23 m (în Moldova). 2 Distanță, lungime aproximativ egală cu această unitate de măsură. 3 (Înv; îs) ~ pătrat sau ~ cvadrat Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (agricol) folosită în trecut și care avea aproximativ 4 m². 4 Suprafață de teren egală cu această unitate. 5-6 (Înv; îs) ~scurt (Unitate de măsură de) suprafață (de pământ) egală cu un pogon și o prăjină. 7-8 (Înv; îs) ~ lung (Unitate de măsură de) suprafață (de pământ) egală cu două pogoane¹. 9 (Înv; îs) ~ cubic Cub care are laturile egale cu un stânjen. 10 (Șîs ~ de lemne) Unitate de măsură pentru volumul lemnelor stivuite, egală cu 8 m³. 11 (Rar; art.; îf stânjin) Stil de înot. 12 (Reg; îf stânjăn) Unitate de zidărie nedefinită mai îndeaproape. 13 (Șîc ~-galben, ~-de-baltă) Plantă cu tulpina cilindrică, puternică, cu frunze în formă de sabie, cu flori mari de culoare galben-deschis, puțin mirositoare, care crește prin bălți, mlaștini și pe malul apelor stătătoare Si: iris, (pop) stânjenel, (reg) colțul-lupului, crin-de-apă, crin-galben, liliv-galben, spetează, spetează-galbenă (Vz: spetează), spetejoară, stânjenel de baltă (Vz: stânjenel), stânjenel-galben (Vz: stânjenel), stânjenel-păpuros Vz: stânjenel (3) (Iris pseudacorus). 14 (Șîc ~i-pestriți, ~i-de-pădure, ~i-pestrițați) Plantă cu tulpina multifloră, mai lungă decât frunzele în formă de sabie și la vârf curbate înăuntru, cu flori galbene, puțin mirositoare, care crește prin păduri și tufișuri Si: iris, (reg) stânjenel, lilion-păsăresc (Iris variegata). 15 (Bot; pop; șîc ~-albastru, ~-vânăt, ~-turchiaz, ~-mneru) Stânjenel (1) (Iris germanica). 16 (Bot; reg; șîc ~-vânăt) Stânjenel (Iris florentina). 17 (Bot; reg) Rățișoară (Iris pumila). 18 (Îc) ~-de-munte (sau micuțel) Plantă cu rizom gros și lung, cu tulpina alungită, delicată, uniformă, cu frunzele linear-lanceolate, mai lungi decât tulpina, cu flori solitare liliachii, care crește prin tufișurile de pe coline sau la marginea pădurilor de munte (Vz: stânjenel) (Iris ruthenica). 19 (Bot; reg; șîc ~-galben) Crin (7) (Hemerocallis lilio-asphalelus). 20 (Bot; reg; șîc ~-roș) Crin-galben (Hemerocallis fulva). 21 (Bot; reg; îc) ~-alb Narcisă (Narcissus poëticus).

STÂNJEN, stânjeni, s. m. I. Unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură. ◊ Stânjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari, egală cu aproximativ 1,50 m. Stânjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. ♦ Unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri. II. (Bot.) Stânjenel. [Var.: (reg.) stângen s. m.] – Din bg. stă(n)žen.

STÂNJEN¹ ~i m. Unitate de măsură a lungimii variind de la 1,96 m la 2,23 m. ◊ ~ pescăresc unitate de măsură a lungimii egală cu 1,83 m. ~ de lemne unitate de măsură a lemnelor de foc egală cu opt metri cubi. /<sl. senžini

STÂNJEN² ~i m. v. STÂNJENEL. /<sl. senžini

stânjen m. 1. veche măsură de lungime: în Muntenia se întrebuința stânjenul lui Șerban-Vodă (1m.97) și al lui Constantin-Vodă (2m,02), împărțit în 8 palme, 80 de degete sau 800 linii; iar în Moldova stânjenul (2m.23) era divizat în 8 palme, 64 palmace sau 768 linii; 2. cantitate de lemne de un stânjen; 3. pl. Bot. stânjenel. [Slav. SEJĬNŬ (cu epenteza unui t)].

stângen sm vz stânjen

stângin sm vz stânjen¹

stânjăn sm vz stânjen¹

stânjân sm vz stânjen¹ corectat(ă)

stânjene sm vz stânjen¹

stânjin sm vz stânjen¹

STÎNGEN s. m. v. stînjen¹.

STÎNJEN², stînjeni, s. m. (Bot.) Stînjenel. (Cu pronunțare regională) Leșie cu cenușă și cu apă de stînjăn... să bea. ȘEZ. X 138.

STÎNJEN¹, stînjeni, s. m. Măsură de lungime (folosită înainte de introducerea sistemului metric și păstrată încă regional) variind, după epoci și regiuni, de la 2,23 m la 1,96 m; lungime sau cantitate de material egală cu această unitate de măsură. Erau vreo doi stînjeni de unde pornise. CARAGIALE, O. III 17. [Vînătorul] reduse coada vulpei pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. Știi tu că dintr-un zbor Sînt zece mii de stînjeni de-aici pîn’ la izvor? ALECSANDRI, T. II 60. ◊ (Prin exagerare) Trăgea din ciubucul de-un stînjen. C. PETRESCU, A. R. 8. ◊ Stînjen pescăresc = măsură de lungime folosită de pescari și reprezentînd cam 1,50 m. Stînjen marin = măsură de lungime egală cu 1,83 m. Stînjen de lemne = unitate de măsură pentru lemnele de foc, reprezentînd opt steri. A cumpărat omul... trei stînjeni de lemne. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 103. La poalele unui codru, numai iată ce vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de 24 de stînjeni de lemne și tot atunci striga, cît îi lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. – Variantă: stîngen (SLAVICI, O. II 64) s. m.

stînjén și – jín m. (bg. stŭnžen și stužen, infl. de vsl. sŭtenžen, întins; rus. sáženĭ, d. vsl. senžinŭ, stînjen). O măsură de lungime egală cam cu 2 metri (În Munt. stînjenu lui Șerban-Vodă era de 1 m. 97, al luĭ Constantin-Vodă de 2 m, 02, ĭar în Mold. de 2 m, 23. Cel muntenesc avea 8 palme [de la 1840 avea 10 palme], palma 10 degete, și degetu 10 liniĭ; cel moldovenesc avea 8 palme, palma 8 palmace, și palmacu 12 liniĭ). Cantitate de lemne de un stînjin cub: am ars mulțĭ stinjinĭ. Stînjinel (pin aluz. la rădăcinile luĭ „întinse”).

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjen s. m., pl. stânjeni

stânjen.

stînjen

stînjen (-ni), s. m. – 1. Veche unitate de măsură egală cu 1,9665 m. în Munt, și 2,23 m. în Mold. – 2. Măsură de capacitate, folosită mai ales pentru lemne și reprezentată printr-un cub de un stînjen de fiecare latură. – 3. Iris (Iris germanica, I. pseudacorus, I. variegata). – Mr. stînjin. Megl. stonjin. Sl. sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ „întins”, cf. slov. seženj, rus. seženĭ. – Der. stînjenel s. m. (iris); stînjeniu, adj. (violet). Cf. stînjeni. Bg. stănžen provine din rom. (Jagič, Archiv. slaw. Phil., XI, 364; Capidan, Raporturile, 224).

STÂNJEN s. I. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) v. stânjenel. 2. (Iris variegata) iris, stânjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stânjen de baltă v. stânjenel; stânjen galben v. stânjenel.

STÂNJEN s. v. crin-galben.

stînjen s. v. CRIN-GALBEN.

STÎNJEN s. I. (prin Transilv.) șing. (Un ~ de lemne.) II. (BOT.) 1. (Iris germanica) iris, stînjenel, (reg.) ceapă, cocoș, cocoșel, crin, lilie, lilion, paparigă, sabie, spetează, stînjeniță, tulipan, coada-cocoșului, cosița-fetelor, floare-vînătă, frunză-lată, iarbă-lată. 2. (Iris variegata) iris, stînjenel, (reg.) lilion-păsăresc. 3. stînjen de baltă (Iris pseudacorus) = iris, stînjenel, stînjen galben, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă; stînjen galben (Iris pseudacorus) = iris, stînjenel, stînjen de baltă, (reg.) spetează, spetegioară, crin-de-apă, crin-galben, lilie-galbenă.

stînjen-alb s. v. NARCISĂ.

stânjen², stânjeni, s.m. (înv.) piedică.

stấnjen, stânjeni, (stânjenel, stânjărel), s.m. 1. (reg.) Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria, 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina); coada cocoșului (Iris germanica). – Din sl. sežinĭ (Miklosich, Tiktin, după DER), probabil contaminat cu sl. sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); din bg. stă(n)žen (DEX). ■ Cuv. rom. > bg. stănžen (Capidan, după DER).

stânjen, stânjeni, (stânjenel, stânjărel), s.m. – 1. (reg.) Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria, 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina). Coada cocoșului (Iris germanica) (Borza, 1968: 88). – Din sl. sežinĭ (Miklosich, Tiktin, cf. DER), probabil contaminat cu sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); din bg. stă(n)žen (DEX). Cuv. rom. > bg. stănžen (Capidan, cf. DER).

stânjen, -i, (stânjenel, stânjărel), s.m. – 1. Veche unitate de măsură pentru lungimi: „Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ” (Memoria 2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albe sau galbene (Iris pumila, Iris florentina). Coada cocoșului (Iris germanica) (Borza 1968: 88). – Din sl. sežinĭ, probabil contaminat cu sŭteženŭ „întins”, cf. rus. seženi (DER); Din bg. stă(n)žen (DEX).