opțiuni
  • info

10 definiții pentru stăncuță

Explicative DEX

STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. -uță.

stăncuță sf [At: DDRF / Pl: ~țe / E: stancă + -uță] 1 Pasăre sedentară din familia corvidelor, mai mică decât o cioară, cu penele de culoare neagră-cenușie pe ceafă și pe piept Si: ceucă (2), cintiță, ciochiță, ciorică, crancău, lisarcă, porumbel-țigănesc, stancă1 (1), stăncușoară (Coloeus monedula). 2 (Îs) ~ gurelată Pasăre sedentară cu pene de culoare neagră pe spate și de culoare alburie în jurul gâtului și pe partea ventrală Si: ceucuță gulerată, cioară gulerată (Coloeus monedula soemmeringii). 3 (Îc) ~-alpină Pasăre cu pene de culoare neagră, cu ciocul și cu picioarele de culoare roșie (Coracias pyrrocorax). 4 (Reg) Cioară (1) (Corvus cornix). 5 (Bot; reg) Talpa-gâștei (Leonorus cardiaca). 6 (Reg) Numele unei hore. 7 Melodie după care se execută stăncuța (6).

STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara; stancă, ceucă (Coloeus monedula). – Stancă + suf. -uță.

STĂNCUȚĂ, stăncuțe, s. f. Pasăre de culoare neagră-vînătă, cu ciocul și cu picioarele negre (Coloeus monedula spermologus); stancă, ceucă. Se auzeau cîteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale cioarelor, amestecate cu țipetele slăbite ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei lunci. SADOVEANU, O. VII 342. Nu ții minte... cînd te cățărai în vîrful copacilor, ca să-mi dai pui de stăncuță? DELAVRANCEA, A. 60.

Ortografice DOOM

stăncuță s. f., g.-d. art. stăncuței; pl. stăncuțe

stăncuță s. f., g.-d. art. stăncuței; pl. stăncuțe

stăncuță s. f., g.-d. art. stăncuței; pl. stăncuțe

Argou

stăncuță, stăncuțe s. f. (eufem.) țigan, rrom.

Sinonime

STĂNCUȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.

STĂNCUȚĂ s. (ORNIT.; Coloeus monedula) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc.

Intrare: stăncuță
stăncuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stăncuță
  • stăncuța
plural
  • stăncuțe
  • stăncuțele
genitiv-dativ singular
  • stăncuțe
  • stăncuței
plural
  • stăncuțe
  • stăncuțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stăncuță, stăncuțesubstantiv feminin

  • 1. Pasăre sedentară din familia corvidelor, de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara (Coloeus monedula). DEX '09 DLRLC
    sinonime: ceucă stancă
    • format_quote Se auzeau cîteodată, în răstimpurile acestea, croncăniturile aspre ale cioarelor, amestecate cu țipetele slăbite ale stăncuțelor, departe, cine știe deasupra cărei lunci. SADOVEANU, O. VII 342. DLRLC
    • format_quote Nu ții minte... cînd te cățărai în vîrful copacilor, ca să-mi dai pui de stăncuță? DELAVRANCEA, A. 60. DLRLC
etimologie:
  • Stancă + -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.