sublimat, ~ă [At: S. BĂRB. 17/12 / V: (înv) supl~ sm / Pl: ~ați, ~e, (înv) ~uri sn / E: fr sublimé, ger Sublimat] 1 a Care este sublimat. 2 a Care se sublimează. 3 a Care rezultă dintr-o sublimare (1). 4 a (Fig) Care s-a transformat în ceva superior. 5 a (Rar; pex) Înnobilat. 6 a (Pex) Purificat². 7 a (Pex) Rafinat². 8 sm Substanță solidă care a fost obținută prin desublimarea vaporilor săi și care de obicei sublimează foarte ușor. 9 sm (Îs) ~ coroziv Clorură mercurică sau biclorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalizată, solubilă în apă, foarte otrăvitoare și care este utilizată ca dezinfectant extern Si: (reg) săricică.

*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ): albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V. suliman.