SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat coroziv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

sublimat, ~ă [At: S. BĂRB. 17/12 / V: (înv) supl~ sm / Pl: ~ați, ~e, (înv) ~uri sn / E: fr sublimé, ger Sublimat] 1 a Care este sublimat. 2 a Care se sublimează. 3 a Care rezultă dintr-o sublimare (1). 4 a (Fig) Care s-a transformat în ceva superior. 5 a (Rar; pex) Înnobilat. 6 a (Pex) Purificat². 7 a (Pex) Rafinat². 8 sm Substanță solidă care a fost obținută prin desublimarea vaporilor săi și care de obicei sublimează foarte ușor. 9 sm (Îs) ~ coroziv Clorură mercurică sau biclorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, cristalizată, solubilă în apă, foarte otrăvitoare și care este utilizată ca dezinfectant extern Si: (reg) săricică.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin sublimarea unei substanțe și prin readucerea vaporilor ei în stare solidă. ◊ Sublimat corosiv = clorură de mercur care se prezintă sub formă de pulbere albă, solubilă în apă, utilizată ca dezinfectant extern. – Din fr. sublimé.

SUBLIMAT, sublimați, s. m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor unui solid care sublimează. ♦ (Sens curent, adesea determinat prin «corosiv») Biclorură de mercur, folosită în soluție ca dezinfectant.

SUBLIMAT s.m. Produs obținut prin sublimare. ♦ Sublimat corosiv v. corosiv. [Cf. germ. Sublimat, fr. sublimé].

SUBLIMAT s. m. produs obținut prin sublimare. ♦ ~ corosiv = biclorură de mercur, albă, cristalizată, foarte toxică, dezinfectant extern. (< germ. Sublimat, fr. sublimé)

SUBLIMAT ~ți m. Corp solid obținut prin condensarea directă a vaporilor. ◊ ~ corosiv sare albă, cristalizată, întrebuințată ca dezinfectant. /<fr. sublimé, germ. Sublimat

sublimat n. orice produs al sublimațiunii: sublimat coroziv, substanță acră, înțepătoare, foarte veninoasă, întrebuințață în doze mărunte ca antiseptic.

*sublimát, -ă adj. Produs pin sublimațiune. S. n., pl. e. Sublimat coroziv (saŭ numaĭ sublimat), biclorură de mercur (un corp caustic care e un puternic antiseptic în doze micĭ, dar o puternică otravă în doze marĭ): albușu de oŭ și laptele îs antidoturile sublimatuluĭ. V. suliman.

suplimat sn vz sublimat

sublimat (desp. su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat (su-bli-) s. m., pl. sublimați

sublimat s. m. (sil. -bli-), pl. sublimați

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.

SUBLIMAT COROSIV s. (CHIM.) clorură mercurică, (pop.) săricică.