19 definiții pentru subterfugiu
din care- explicative DEX (12)
- ortografice DOOM (5)
- sinonime (2)
Explicative DEX
SUBTERFUGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.
subterfugiu sn [At: NEGULICI / V: (rar) ~fuj, (înv) supt~ / E: fr subterfuge, lat subterfugium] 1 Mijloc abil și ocolit folosit pentru a evita o situație neconvenabilă sau pentru a ieși dintr-o încurcătură Si: stratagemă (2), șiretenie1, șiretlic, tertip, truc1, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (înv) marafet, măiestrie1, (îvr) strofă (1), (reg) solomonie, (fam) chichiță (11), chițibuș (3), manevră, merchez Vz mișculanță, șmecherie. 2 Metodă, procedeu etc. folosit în locul altei metode sau al altui procedeu etc. anterior (în vederea înnoirii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBTERFUGIU, subterfugii, s. n. (Livr.) Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă; viclenie. – Din fr. subterfuge, lat. subterfugium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de rain_drop
- acțiuni
SUBTERFUGIU, subterfugii, s. n. Mijloc șiret, abil, de a ieși dintr-o încurcătură. V. tertip. «Doftorașul» plictisit, neputînd pleca fără bagaj și voind să evite scandalul în mahala, se hotărî să recurgă la un subterfugiu. CARAGIALE, O. II 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBTERFUGIU s.n. Mijloc abil, îndemînatic de a ieși dintr-o încurcătură. [Pron. -giu, var. subterfuj s.n. / cf. fr. subterfuge, lat. subterfugium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUBTERFUGIU s. n. mijloc abil de a ieși dintr-o încurcătură; viclenie. (< fr. subterfuge, lat. subterfugium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUBTERFUGIU ~i n. livr. Mijloc abil și ocolit de a ieși dintr-o situație complicată și neplăcută. [Sil. -giu] /<fr. subterfuge, lat. subterfugium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subterfugiu n. mijloc pieziș și artificios de a ieși dintr’o încurcătură.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*subterfúgiŭ n. (lat. subter-fugium, fr. -fuge. V. re-fugiŭ). Mijloc (viclenie) la care recurgi ca să scăpi dintr’o încurcătură: a recurge la, a te folosi de subterfugiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
subterfuj sn vz subterfugiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
supterfugiu sn vz subterfugiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUBTERFUJ s.n. v. subterfugiu.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
subterfugiu s. n., art. subterfugiul; pl. subterfugii, art. subterfugiile (desp. -gi-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
subterfugiu [giu pron. gĭu] s. n., art. subterfugiul; pl. subterfugii, art. subterfugiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
subterfugiu s. n. [-giu pron. -giu], art. subterfugiul; pl. subterfugii, art. subterfugiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
subterfugiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
subterfugiu, -gii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
SUBTERFUGIU s. stratagemă, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUBTERFUGIU s. stratagemă, șiretenie, șiretlic, șmecherie, tertip, truc, viclenie, vicleșug, (rar) șireție, (reg.) solomonie, (Ban. și Transilv.) mișculanță, (înv.) marafet, măiestrie, (fam.) chichiță, chițibuș, manevră, merchez. (De ce ~ a uzat?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- pronunție: subterfugĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
subterfugiu, subterfugiisubstantiv neutru
- 1. Mijloc șiret, abil de a ieși dintr-o situație dificilă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: viclenie
- «Doftorașul» plictisit, neputînd pleca fără bagaj și voind să evite scandalul în mahala, se hotărî să recurgă la un subterfugiu. CARAGIALE, O. II 93. DLRLC
-
etimologie:
- subterfuge DEX '09 DEX '98 DN
- subterfugium DEX '09 DEX '98 DN