SUFRAGIU¹, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragiu s. m.] – Din tc. sofraci.^[1]

sufragiu sm vz sofragiu

SUFRAGIU¹, sufragii, s. m. (Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [Var.: sofragiu s. m.] – Din tc. sofraci.

SUFRAGIU¹, sufragii, s. m. (În trecut) Om de serviciu care servea la masă. Acu împăratu-o auzit că are un lan de aur ș-o trimis doi sufragii să-i deie sămînță, să semene și împăratu. I. CR. II 172. – Variantă: sofragiu (ALECSANDRI, T. I 178) s. m.

sofragiu sm [At: AR (1830), 177²/22 / V: suf~ / Pl: ~ii / E: tc sofraci] 1 Slujbaș în timpul epocii fanariote la curtea domnească sau în casele boierești, care avea grijă de masă și de tacâmuri. 2 (Îs) Vel ~ Șeful sofragiilor (1) Si: (tcî) sofragi-bașa.

SOFRAGIU s. m. v. sufragiu¹.

sofragiu m. îngrijitor de masă și tacâmuri (într’o casă boierească): unde să găsesc eu talgere, cocoană?... că nu-s sofragiu AL. [Turc. SOFRADJI].

sofragíŭ și su- m. (turc. sofracy). Stolnic. Stolnicel, slugă de sofragerie.

sufragiu¹ (slugă la sufragerie) (înv.) (desp. su-fra-) s. m., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii (desp. -gi-ii)

sufragiu¹ (persoană) (su-fra-) s. m., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii (-gi-ii)

sufragiu (persoană) s. m. (sil. -fra-), art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiii

sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.