SUFRAGIU², sufragii, s. n. 1. Drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

sufragiu sn [At: ȘINCAI, HR. III, 38/21 / V: ~aj / A și: (rar) ~giu / Pl: ~ii, (rar) ~age / E: lat suffragium, fr suffrage] 1 (Iuz) Vot. 2 (Pex) Drept de a vota. 3 (Îs) ~ universal Sistem de votare în care dreptul de vot este recunoscut tuturor cetățenilor care au împlinit o anumită vârstă. 4 (Liv; fig) Adeziune (unanimă). 5 (Liv; fig) Aviz favorabil.

SUFRAGIU², sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui). 3. Aprobare, asentiment. [Var.: sufraj s. n.] – Din fr. suffrage, lat. suffragium.

SUFRAGIU², sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare; vot. ◊ Sufragiu universal v. universal. 2. Aprobare, asentiment. Plin de vigoare, de un dinamism puternic, concertul a întrunit sufragiile publicului. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 9/5. – Variantă: (învechit) sufraj (CARAGIALE, O. VII 36) s. n.

SUFRAGIU s.n. 1. Vot. ♦ Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 2. (P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron. -giu, var. sufraj s.n. / < lat. suffragium, cf. fr. suffrage].

SUFRAGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr. suffrage, lat. suffragium)

SUFRAGIU ~i n. 1) Drept de vot. 2) Mod de exercitare a acestui drept; sistem de votare. 3) Opinie favorabilă. El merită toate ~ile. [Sil. su-fra-giu] /<lat. suffragium, fr. suffrage

sufràgiu n. 1. declarațiunea părerii sau voinței sale printr’un vot: în adunările deliberante se numără sufragiile; sufragiu universal, dreptul de a vota atribuit tuturor cetățenilor; 2. fig. aprobare: această piesă a obținut sufragiile publicului.

*sufrágiŭ n. (lat. suffragium, d. frángere, a frînge, a sparge, pin aluz. la bucățile de hîrb cu care se vota în vechime). Vot, expresiunea voințeĭ la alegerĭ. Sufragiŭ universal, regimu electoral în care orĭ-cine, orĭ-cît de sărac și de incult ar fi, e primit la vot. Fig. Aprobare: a obținea sufragiile publiculuĭ.

sufraj sn vz sufragiu²

*UNIVERSAL I. adj. 1 Care se întinde la tot, care se răspîndește peste tot, general, obștesc: potop ~; foamete ~ă; remediu ~, leac întrebuințat pentru toate boalele; limbă ~ă, limbă artificială, cu care se pot înțelege toți oamenii de pe pâmînt (volapük, esperanto) ¶ 2 Care cuprinde, care îmbrățișează tot: știință ~ă; spirit ~; om ~, care are cunoștințe vaste ¶ 3 Adoptat, crezut, răspîndit pretutindeni: principii ~e; părere ~ă; adevăruri ~e ¶ 4 +⁺+ Propoziție ~ă, propoziție care are un caracter de generalitate care se întinde la tot ¶ 5 ⚖️ Legatar ~, moștenitorul întregii averi disponibile ¶ 6 ⏲ Sufragiu ~ 👉 SUFRAGIU2. II. sbst. Ceea ce este comun indivizilor de același gen, de aceeași speță [lat. universalis, cu accepțiunile fr. universel].

SUFRAJ s. n. v. sufragiu².

SUFRAJ s.n. v. sufragiu.

sufragiu² (vot) (desp. su-fra-) s. n., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiile (desp. -gi-i-)

sufragiu² (vot) [giu pron. gĭu] (su-fra-) s. n., art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiile (-gi-i-)

sufragiu (drept de vot) s. n. (sil. -fra-) [-giu pron. -giu], art. sufragiul; pl. sufragii, art. sufragiile (sil. -gi-i-)

sufragiu («vot»)

sufragiu (vot) și sufragiu (care servește la masă), -gii.

OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine îmbină utilul cu frumosul, întrunește sufragiile tuturor – Horațiu, „Ars poetica”, 343. Acesta este pentru poet criteriul măiestriei artistice.

SUFRAGIU s. 1. v. vot. 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~iile publicului.)

SUFRAGIU s. 1. vot. (La alegeri a obținut toate ~ noastre.) 2. adeziune, asentiment. (Actorul obține ~ publicului.)