SUGACI, -CE, sugaci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Sugar.- Suge + suf. -aci.

sugaci, ~ce [At: LB / Pl: ~, ~ / E: suge + -aci] 1-2 sm, a (Copil sau pui de animal indiferent de sex) care suge lapte, care se hrănește numai cu lapte sau care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei Si: nou-născut, prunc, sugar (1-2), (îvp) sugător (1), (îrg) cocon¹ (3), poroboc¹, (reg) cocă³ (1), (nob) sugastru (1-2), (fam) bebe² (1). 3 sm (Înv; fam) Bețiv (1). 4 sm (Iht; reg) Nouă-ochi (Petromyzon fluviatilis). 5 sm (Reg) Fiecare dintre cei patru căpriori de la cele patru cornuri ale acoperișului casei Si: (reg) sugar (13).

SUGACI, -CE, sugaci, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care se hrănește sugând, care nu a depășit vârsta alimentării cu laptele mamei; sugar, sugător. – Suge + suf. -aci.

SUGACI, -E, sugaci, -e, adj. (Despre copii, mai rar despre puii mamiferelor) Care se hrănește (încă) sugînd, care n-a depășit vîrsta alimentării cu laptele mamei. Bătrînica asta avea... o văcuță și un vițel sugaci. AGÎRBICEANU, S. P. 31. La fiu-său miei s-aducă, Miei sugaci și plecăței Și berbeci d-ăi măricei. PAMFILE, CR. 77. ◊ (Substantivat) Un sugaci de trei luni.

SUGACI ~e adj. și substantival Care se hrănește sugând laptele mamei; care este încă alăptat. [Sil sugaci] /a suge + suf. ~aci

sugácĭ, -ce adj., pl. tot așa. (d. sug, ca fugacĭ d. fug). Sugar, care suge (puĭ saŭ prunc). Iron. Bețiv. – Greșit cu înt. de „sugar”.

sugaciu m. 1. care suge, vorbind de prunci și de puii de animale; 2. fam. bețiv.

!sugaci adj. m., s. m., pl. sugaci; adj. f. sg. și pl. sugace

sugaci adj. m., pl. sugaci; f. sg. și pl. sugace

sugaci adj. m., pl. sugaci; f. sg. și pl. sugace

sugaci

sugaciu, -ce.

sugaci, sugaci s. m. 1. v. sticlar. 2. (obs.) homosexual care practică felația.

SUGACI s., adj. v. alcoolic, băutor, bețiv.

SUGACI s. v. sugar.

SUGACI s. prunc, sugar, nou-născut, (înv. și pop.) plod, (înv. și reg.) cocon, poroboc, sugător, (Mold. și Transilv.) cocă, (fam.) bebe.

sugaci s., adj. v. ALCOOLIC. BĂUTOR. BEȚIV.