superficialitate sf [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 98 / P: ~ci-a~ / Pl: ~tăți / E: fr superficialité] 1 Lipsă de profunzime în vederi, în sentimente etc. 2 (Pex) Preocupare pentru lucruri nefolositoare Si: deșertăciune (7), ușurință, vanitate. 3 (Ccr) Lucru neesențial Si: deșertăciune (2).

SUPERFICIALITATE, (rar) superficialități, s. f. Stare a tot ce este superficial; fig. lipsă de profunzime; ușurătate. De aici apoi, în parte, superficialitatea criticii sale sociale, chiar și acolo unde este justă. IBRĂILEANU, SP. CR. 118. În ignoranța și superficialitatea noastră ne socoteam foarte eleganți și erudiți. NEGRUZZI, S. I 338. ♦ (Concretizat) Lucru superficial. Am împrumutat de la străini numai superficialități, haina din afară, litera, iar nu spiritul, sau, spre a vorbi după stilul vechi, slova, iar nu duhul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.

SUPERFICIALITATE s.f. Însușirea a ceea ce este superficial; lipsă de adîncime, de profunzime. ♦ (Concr.) Lucru superficial. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. superficialité].

SUPERFICIALITATE s. f. caracterul a ceea ce este superficial; lipsă de profunzime. ◊ lucru superficial. (< fr. superficialité)

SUPERFICIALITATE f. 1) Caracter superficial. 2) Lucru făcut numai de formă. [G.-D. superficialității; Sil. -ci-a-] /<fr. superficialité

superficialitate f. caracter superficial.

*superficialitáte f. (d. superficial; fr. -ité). Defectu de a fi superficial, lucru superficial.

superficialitate (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. superficialității

superficialitate (-ci-a-) s. f., g.-d. art. superficialității

superficialitate s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. superficialității; pl. superficialități

À LA LÉGÈRE (fr.) ușor, cu superficialitate – A privi lucrurile à la légère.

SUPERFICIALITATE s. ușurință. (Judecă cu prea multă ~.)

SUPERFICIALITATE s. ușurință. (Judecă cu prea multă ~.)