superioritate sf [At: PETROVICI, P. 155/10 / P: ~ri-o~ / Pl: ~tăți / E: fr superiorité] 1 Caracterul, însușirea sau starea a ceea ce (se consideră că) este superior (12) Si: (liv) preeminență. 2 Comportare, atitudine, trăsătură etc. (trufașă) a celui care (se consideră că) este superior (12). 3 Importanță. 4 (Pex) Valoare (mai mare). 5 Faptul, starea de a fi superior (4). 6 (Pex; ccr) Autoritate. 7 (Rar) Majoritate (1). 8 (Rar) Avantaj (4).

SUPERIORITATE s. f. Faptul de a fi (sau a se crede) superior altora; stare a ceea ce este superior; atitudine (trufașă) a celui care se crede superior. Titu rîse cu superioritate. REBREANU, I. 74. Tot atunci oastea turcă se bucura de toate avantagele cîte se nasc din superioritatea disciplinei militare. HASDEU, I. V. 70. Și poate că acel amestec de înțelepciune și nebunie m-a făcut... să te iubesc și să mă înclin înaintea superiorității tale. GHICA, A. 75.

SUPERIORITATE s.f. Însușirea și starea a ceea ce este superior; atitudine (trufașă) a celui care se crede superior. [Pron. -ri-o-. / cf. fr. supériorité].

SUPERIORITATE s. f. însușirea, starea a ceea ce este superior; atitudine a celui care se crede superior. (< fr. supériorité, lat. superioritas)

SUPERIORITATE f. Caracter superior. [G.-D. superiorității] /<fr. superiorité

superioritate f. înălțime, autoritate mai presus de ceilalți.

*superioritáte f. (mlat. superióritas, -átis). Calitatea de a fi superior.

superioritate (desp. -ri-o-) s. f., g.-d. art. superiorității

superioritate (-ri-o-) s. f., g.-d. art. superiorității

superioritate s. f. (sil. -ri-o-), g.-d. art. superiorității; pl. superiorități

SUPERIORITATE s. f. (cf. fr. superiorité): calitate a termenului comparat de a dispune de o însușire sau de o caracteristică într-o măsură mai mare decât termenul cu care acesta se compară. Termen folosit în sintagmele comparativ de s., superlativ relativ de s. și superlativ absolut de s. (v. comparativ și superlativ).

SUPERIORITATE s. 1. (livr.) preeminență. (~ în rang.) 2. avantaj. (~ boxerului nostru era netă.)

SUPERIORITATE s. 1. (livr.) preeminență. (~ în rang.) 2. avantaj. (~ boxerului nostru era netă.)

Superioritate ≠ inferioritate