superproducție sf [At: SFC I, 44 / Pl: ~ii / E: fr superproduction] Film de lung metraj, de mare amploare, în realizarea căruia s-au folosit mijloace și efecte cinematografice de mare spectacol și care este prelucrat și lansat cu mari cheltuieli Si: superfilm.

SUPERPRODUCȚIE s.f. Film produs și lansat cu mari cheltuieli; superfilm. [Gen. -iei. / < fr., engl. superproduction].

SUPERPRODUCȚIE s. f. producție cinematografică, film care depășește pe cele obișnuite prin spectaculozitate; superfilm. (< fr. superproduction)

superproducție s. f. (cinem.) Film de mare anvergură ◊ „Se programează pe ecranele a opt cinematografe superproducția pseudoistorică – Mongolii.” Gaz. lit. 26 VII 62 p. 7. ◊ „«Superproducție inteligentă», «mare televiziune de tip francez» și alte asemenea expresii punctează elogiile criticii.” Cont. 17 XI 78 p. 11. ◊ „Forman [...] între timp a trecut la splendide superproducții de tip Amadeus [...]” R.lit. 30 V 85 p. 21 (din engl. americ., fr. superproduction; D. Am.; DEX, DN3)

superproducție (film cu mijloace și efecte spectaculoase) (desp. -ți-e) s. f., art. superproducția (desp. -ți-a), g.-d. art. superproducției; pl. superproducții, art. superproducțiile (desp. -ți-i-)

superproducție (-ți-e) s. f., art. superproducția, g.-d. art. superproducției; pl. superproducții, art. superproducțiile (-ți-i-)

superproducție s. f. producție

SUPERPRODUCȚIE s. (CINEMA) supraproducție, (rar) superfilm.

SUPERPRODUCȚIE s. (rar) superfilm.