supraproducție sf [At: D. GUSTI, P. A. 260 / Pl: ~ii / E: supra¹- + producție cf fr suproduction] Producție de mărfuri care depășește cu mult necesitățile pieței din punctul de vedere al puterii de cumpărare.

SUPRAPRODUCȚIE, supraproducții, s. f. Situație (care se produce în mod periodic și inevitabil în sistemul capitalist) în care producția de mărfuri depășește cu mult puterea de cumpărare a consumatorilor. Sub capitalism apare contradicția de neîmpăcat dintre caracterul forțelor de producție și cel al relațiilor de producție, contradicție care se manifestă în crizele periodice de supraproducție. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 7-8, 101.

SUPRAPRODUCȚIE s.f. Fenomen care constă în producția de mărfuri în cantitate mai mare decît puterea de cumpărare a consumatorilor; parte a producției care depășește posibilitatea desfacerii. [< supra- + producție, după fr. surproduction].

SUPRAPRODUCȚIE s. f. producție de mărfuri în cantitate care depășește necesitățile pieței. (după fr. surproduction)

SUPRAPRODUCȚIE ~i f. Producție de mărfuri care depășește posibilitatea de cumpărare a consumatorilor. [G.-D. supraproducției; Sil. su-pra-pro-duc-ți-e] /supra- + producție

supraproducție (producție peste cerere) (desp. su-pra-pro-, -ți-e) s. f., art. supraproducția (desp. -ți-a), g.-d. art. supraproducției; pl. supraproducții, art. supraproducțiile (desp. -ți-i-)

supraproducție (su-pra-pro-, -ți-e) s. f., art. supraproducția, g.-d. art. supraproducției; pl. supraproducții, art. supraproducțiile (-ți-i-)

supraproducție s. f. (sil. -pra-pro-) → producție

SUPRAPRODUCȚIE s. (CINEMA) superproducție, (rar) superfilm.