SURPRINDERE s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

surprindere sf [At: HELIADE, LB I, 44/19 / V: (înv) sup~ / Pl: ~eri / E: surprinde] 1 Faptul de a se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 Descoperire a unei nereguli, a unei fapte reprobabile, a unei infracțiuni etc., săvârșită de cineva Si: (înv) surpriză (5). 3-4 (Îljv) Prin ~ (În mod) neașteptat, neprevăzut Si: fără veste, (rar) prin surpriză (6). 5 (Îe) A lua pe cineva prin ~ A nu-i da timp să se dezmeticescă. 6 Constatare (și înțelegere) a existenței a ceva Si: descoperire (19). 7 (Înv) Surpriză (3). 8 Sentiment, stare de mirare, de nedumerire, de emoție etc. provocată de un fapt neprevăzut, neobișnuit etc. Si: minunare, mirare, perplexitate, stupoare, surpriză (4), uimire, uluire, (liv) stupefacție, stupefiere. 9 (Înv) Surpriză (2).

SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins). ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = neașteptat, neprevăzut. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire; surpriză. 3. Observare, descoperire, sesizare (a unui aspect momentan). – V. surprinde.

SURPRINDERE, surprinderi, s. f. 1. (Rar) Faptul de a surprinde (sau de a fi surprins), de a prinde (sau de a fi prins) fără veste, pe neașteptate; surpriză. A fost o surprindere ce ne pregătea Leuștean. GANE, N. III 172. ◊ Loc. adj. și adv. Prin surprindere = (în mod) neașteptat, neprevăzut; fără veste. Ne așteptăm la un atac scurt, prin surprindere. CAMIL PETRESCU, U. N. 264. ◊ Expr. A lua pe cineva prin surprindere = a lua, a ataca pe cineva pe neașteptate, a nu-i da cuiva timp să se dezmeticească. ♦ Observare, descoperire (a unui aspect momentan). În această direcție a surprinderii particularităților vîrstei tinere, Ionuț Păr-Negru, ucenicul starostelui Nichifor Căliman... ne poate da un bun ajutor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 4/1. 2. Sentiment, stare de uimire, de uluire produsă de un fapt neprevăzut; surpriză. Surprinderea mea e la fel de mare ca azi dimineață. DUMITRIU, N. 35. Focul dușmanului, oprit parcă o clipă ca după o surprindere, deodată se înteți Într-o izbucnire repede, într-o furtună nebună. SADOVEANU, O. VI 34. Îi răspunse, spre surprinderea și fericirea ei... chiar directorul ziarului. CAMIL PETRESCU, N. 100. ◊ Loc. adv. Cu surprindere = cu mirare, cu uimire. M-am întors cu surprindere spre băietan. SADOVEANU, N. F. 166. Toți îl examinară cu oarecare surprindere. C. PETRESCU, C. V. 184. ◊ Expr. (Rar) A avea o surprindere = a încerca un sentiment de uimire, a fi surprins. Domnul abate de Marenne avu într-adevăr o surprindere. SADOVEANU, Z. C. 72.

SURPRINDERE s.f. 1. Acțiunea de a surprinde și rezultatul ei; faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ Prin surprindere = pe neașteptate. ♦ Observare a unui aspect momentan. 2. Sentiment de uimire; surpriză. [<surprinde].

SURPRINDERE s. f. 1. faptul de a surprinde sau de a fi surprins. ♦ prin ~ = pe neașteptate. 2. observare a unui aspect momentan. 3. sentiment de uimire; surpriză. (< surprinde)

SURPRINDERE ~i f. 1) v. A SURPRINDE. ◊ Prin ~ pe neașteptate; în chip neprevăzut. 2) Sentiment provocat de un fapt neobișnuit sau neprevăzut; mirare mare. /v. a surprinde

surprindere f. 1. acțiunea de a surprinde; 2. mirarea celui surprins; 3. dar făcut pe neașteptate.

*surpríndere f. Acțiunea de a surprinde: surprinderea unor hoți, unor scrisorĭ, uneĭ iscăliturĭ.

suprindere sf vz surprindere

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii

surprindere s. f., g.-d. art. surprinderii; pl. surprinderi

SURPRINDERE s. v. surpriză.

SURPRINDERE s. 1. v. uimire. 2. consternare, perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire, (rar) consternație. (A avut un moment de adevărată ~.)

SURPRINDERE s. 1. minunare, stupefiere, uimire, uluială, uluire, (înv.) minune, uimeală. (~ cuiva în fața unui lucru neașteptat.) 2. perplexitate, stupefacție, stupoare, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.)

surprindere s. v. SURPRIZĂ.