opțiuni
  • info

11 definiții pentru surtucar

din care

Explicative DEX

SURTUCAR, surtucari, s. m. (Pop.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. – Surtuc + suf. -ar.

surtucar sm [At: VLAHUȚĂ, O. A. II, 96 / Pl: ~i / E: surtuc + -ar] (Pfm; dep) 1 Orășean (1). 2 (Pex) Intelectual.

SURTUCAR, surtucari, s. m. (Depr.) Târgoveț, orășean; p. ext. intelectual. – Surtuc + suf. -ar.

SURTUCAR, surtucari, s. m. Tîrgoveț, orășean, p. ext. intelectual. Un răstimp, moșul a rămas nemișcat, clipind des, parcă nedumerit, către lumea pestriță din sală. S-a uitat lung la surtucarii așezați pe o bancă mai în față. GALAN, Z. R. 17. Oalele și sculele aveau, fără îndoială, vreun preț și săpăturile lui Zaharia vreun rost. Altfel, n-ar veni surtucari tocmai din București să le vadă. C. PETRESCU, R. DR. 24. Cînd vedeam cîte un surtucar, mi se părea că... se ia după mine și fugeam, nici glonțu să nu mă prindă. VLAHUȚĂ, O. AL. I 96.

surtucar m. fam. burghez.

*surtucár m. (d. surtuc). Mold. Iron. Purtător de surtuc (orășean, burghez, boĭer). V. pantalonar, ișlicar, sumănar, opincar, covrigar.

Ortografice DOOM

surtucar (pop.) s. m., pl. surtucari

surtucar (pop.) s. m., pl. surtucari

surtucar s. m., pl. surtucari

Sinonime

SURTUCAR s. v. orășean, târgoveț.

surtucar s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.

Intrare: surtucar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surtucar
  • surtucarul
  • surtucaru‑
plural
  • surtucari
  • surtucarii
genitiv-dativ singular
  • surtucar
  • surtucarului
plural
  • surtucari
  • surtucarilor
vocativ singular
  • surtucarule
  • surtucare
plural
  • surtucarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surtucar, surtucarisubstantiv masculin

  • 1. popular Orășean, târgoveț. DEX '09 DEX '98
    sinonime: orășean târgoveț
    • format_quote Un răstimp, moșul a rămas nemișcat, clipind des, parcă nedumerit, către lumea pestriță din sală. S-a uitat lung la surtucarii așezați pe o bancă mai în față. GALAN, Z. R. 17. DLRLC
    • format_quote Oalele și sculele aveau, fără îndoială, vreun preț și săpăturile lui Zaharia vreun rost. Altfel, n-ar veni surtucari tocmai din București să le vadă. C. PETRESCU, R. DR. 24. DLRLC
    • format_quote Cînd vedeam cîte un surtucar, mi se părea că... se ia după mine și fugeam, nici glonțu să nu mă prindă. VLAHUȚĂ, O. A. II 96. DLRLC
etimologie:
  • Surtuc + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.