SURZENIE s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie.

surzenie sf [At: DDRF / Pl: ~ii / E: surzi + -enie] Boală care constă în pierderea parțială sau totală a auzului Si: surditate, surzeală, (îrg) surzie, surzime.

SURZENIE, surzenii, s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie.

SURZENIE s. f. Boală care constă în pierderea totală sau parțială a auzului; surditate. Frunzele de tei... sînt bune pentru surzenie. La TDRG.

SURZENIE ~i f. v. SURDITATE. [G.-D. surzeniei; Sil. -ni-e] // surzi + suf. ~enie

surzenie f. pierdere sau scădere mare a auzului.

surzénie f. (d. surd). Defectu de a fi surd.

surzenie (desp. -ni-e) s. f., art. surzenia (desp. -ni-a), g.-d. surzenii, art. surzeniei

surzenie (-ni-e) s. f., art. surzenia (-ni-a), g.-d. surzenii, art. surzeniei

surzenie s. f. (sil. -ni-e), art. surzenia (sil. -ni-a), g.-d. art. surzeniei; pl. surzenii

SURZENIE s. v. surditate.

SURZENIE s. (MED.) surditate, surzeală, (înv. și reg.) surzie, surzime.