17 definiții pentru susur
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
SUSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).
SUSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
susur sn [At: HELIADE, O. I, 114 / V: (reg) surs~ / Pl: ~e / E: pvb susura] 1 Zgomot slab, continuu, monoton, lin și plăcut, produs de apă (când curge), de frunzele bătute de vânt sau de adierile de vânt Si: murmur, șopot1, sunet, zvon, (rar) susurare, (rar) murmuială, murmurare, murmureală, zuzet, (înv) murmuit, (îvr) murmuire1 Vz fâșâială, fâșâire (1), fâșâit (1), foșneală (1), foșnet (1), foșnire (1), foșnitură, freamăt (1), fremătare (2), clipoceală (1), clipocit1 (2), șoșet, șoșot1. 2 (Pan; rar) Zumzet. 3 (Pan; rar) Zornăit. 4 (Rar) Murmur.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUSUR s. n. Zgomot continuu și lin, produs de o apă care curge sau de un frunziș mișcat de vînt. V. murmur, șopot, foșnet, freamăt. În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. Susurul acestor codri se stinsese o dată cu doina din caval. GALACTION, O. I 285. Băiatul auzi în baia zînelor un susur de apă. ISPIRESCU, L. 163. ◊ (Cu determinări precizînd intensitatea, natura sau calitatea zgomotului) în răpaosul nopții se auzea numai clătirea undelor ce se izbeau încetișor de mal și susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. ◊ (Metaforic) Sta neclintit, cu ochii duși, în cadrul ferestrei. O înfiorare, un susur de șoapte tainice veni din livezi. SADOVEANU, O. I 276. Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. REBREANU, R. I 247. – Variante: sursur (POPESCU, B. III 10), zuzur (EMINESCU, N. 113) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUSUR s.n. Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vînt. [Pl. -re. / < susura].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUSUR s. n. zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SUSUR ~e n. Zgomot continuu, ușor și monoton, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, frunze mișcate de vânt etc.); murmur. ~ de izvor. /v. a susura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
susur n. sunet lin și confuz: un susur de apă ISP. [Lat. SUSURRUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sursur sn vz susur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zuzur2 sn vz susur
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURSUR s. n. v. susur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ZUZUR s. n. v. susur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
susur s. n., pl. susure
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
susur s. n., pl. susure
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
susur s. n., pl. susure
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
susur, -ruri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
SUSUR s. 1. v. clipocit. 2. v. foșnet. 3. v. murmur.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SUSUR s. 1. clipoceală, clipocire, clipocit, murmur, susurare, șoaptă, șopot, zvon, (rar) murmuială, murmureală, zuzet, (înv.) murmuit. (~ de ape.) 2. fîșîit, foșnet, freamăt, murmur, sunet, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (~ frunzelor.) 3. murmur, zumzet, zvon. (~ de glasuri îndepărtate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
susur, susuresubstantiv neutru
- 1. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
- Susurul acestor codri se stinsese o dată cu doina din caval. GALACTION, O. I 285. DLRLC
- Băiatul auzi în baia zînelor un susur de apă. ISPIRESCU, L. 163. DLRLC
- (Cu determinări precizând intensitatea, natura sau calitatea zgomotului) În răpaosul nopții se auzea numai clătirea undelor ce se izbeau încetișor de mal și susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. DLRLC
- Sta neclintit, cu ochii duși, în cadrul ferestrei. O înfiorare, un susur de șoapte tainice veni din livezi. SADOVEANU, O. I 276. DLRLC
- Cuvintele lor se împreunau într-un susur de bucurie ascunsă. REBREANU, R. I 247. DLRLC
-
etimologie:
- susura DEX '09 DEX '98 DN