sutană sf [At: NEGULICI / Pl: ~ne / E: fr soutane] Haină preoțească de purtare, de obicei de culoare neagră, lungă până la pământ și încheiată de sus până jos Si: antreriu (1), reverendă, (reg) mintie Vz libadea.

SUTANĂ, sutane, s. f. Haină preoțească lungă pînă la pămînt, încheiată cu nasturi de sus pînă jos. Cîntau trei popi bărboși, cu sutane lucioase, negre, lungi, deasupra coșciugului ei. STANCU, D. 336.

SUTANĂ s. f. haină preoțească lungă, încheiată cu nasturi de sus până jos; anteriu. (< fr. soutane)

SUTANĂ ~e f. Haină lungă până la pământ, cu nasturi de sus până în jos, purtată de preoți în afara slujbelor religioase; antereu. /<fr. soutane

sutană s. f., g.-d. art. sutanei; pl. sutane

sutană s. f., g.-d. art. sutanei; pl. sutane

sutană s. f., g.-d. art. sutanei; pl. sutane

SUTANĂ s. v. anteriu.

SUTANĂ s. anteriu, reverendă, (Ban, și Transilv.) mintie, (înv.) libadea. (~ preoțească.)