SUVERAN, -Ă, suverani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh; rege. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

suveran² [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) ~ren, sovran, sovrană smf, a, șovran sm / Pl: ~i, ~e / E: fr souverain] 1 smf Titlu dat unei persoane care conduce o monarhie sau un imperiu. 2 smf Persoană cu titlul de suveran (1) Vz crai (1), crăiasă (1), împărat, împărăteasă, monarh, principe¹, rege¹ (1), regesă, regină, rigă¹ (1). 3 a (Înv; îs) Familie (sau casă) ~ă Familie (sau casă) domnitoare (4). 4 sm (Pgn; înv) Domnitor (1). 5 a (Fig; d. autoritatea sau d. puterea din stat sau de puterea cea mai mare) Care este deasupra tuturor Si: absolut (1) Vz suprem (1). 6-7 smf, a (Fig; liv) (Manifestare, însușire, stare, sentiment etc. ale oamenilor sau curent, teorie, metodă etc.) Atotputernic (1-2). 8 a (Fig; d. popoare, d. națiuni) Care dispune liber de soarta și de acțiunile sale. 9 a (Fig; d. state) Care se bucură de suveranitate (1) Si: independent, liber, neatârnat, (îvp) slobod, (înv) neatârnător, nedependent, volnic.

SUVERAN, -Ă, suverani -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ Fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. S. m. și f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ Fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.

SUVERAN², -Ă, suverani, -e, s. m. și f. 1. Conducător suprem al unei monarhii; monarh. Tronul n-a pus un interes viu și particular decît atunci cînd interesele sale materiale erau în joc, cînd progresul desăvîrșit pentru stat putea să aducă suveranului un cîștig personal. LIT. ANTIMONARHICĂ 140. Cunună de oțel și pietre scumpe împodobește fruntea suveranilor noștri. Cunună de spini strînge și însîngerează fruntea poporului. PAS, L. II 135. În privința sîngelui vărsat de popoare pe cîmpul de război, suveranii, fără excepție, au o poftă nesățioasă. DEMETRESCU, O. 125. ◊ Fig. Aci eu singur sînt suveran și dau ordine în zona vamală a portului. BART, S. M. 89. 2. Fig. Persoană sau colectivitate care e liberă să dispună de soarta sa, de actele sale, de interesele sale etc. Oamenii nu pot păși spre desăvîrșire și a fi frați unii cu alții, fără numai în acele societăți unde poporul va fi suveran, adică stăpîn pe sineși. BĂLCESCU, O. I 350. Singurul suveran sau stăpîn e nația întreagă, adică poporul, și poporul își pune în lucrare puterea prin slujbașii aleși de dînsul. id. ib. 352.

SUVERAN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. // s.m. și f. Monarh, rege, împărat. ♦ (Fig.) Cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. [Cf. fr. souverain, lat. t. suveranus].

SUVERAN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ◊ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deține autoritatea supremă. II. s. m. f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta și de acțiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)

SUVERAN¹ ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în unele state; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; rigă; rege; împărat. 2) fig. Persoană care dispune liber de soarta sa, de acțiunile și de faptele sale. /<fr. souverain

suveran a. 1. care e învestit cu autoritatea supremă: domn suveran; steagul înainte-i cu semne suverane AL.; 2. care judecă în ultimul resort: Curte suverană; 3. extrem: un dispreț suveran. ║ m. 1. cel ce posedă autoritatea supremă: monarh, potentat; 2. monedă de aur engleză, numită și livră sterlingă.

*suverán, -ă adj. (fr. souverain, d. lat. pop. *superanus, derivat d. super, deasupra, it. sovrano). Suprem: binele suveran, un suveran dispreț. Discreționar, dictatorial: putere suverană. Domnitor: principe suveran. Infailibil, neîntrecu: remediŭ suveran. S. m. și f. Monarh, șef de stat. În Anglia, alt nume al lireĭ sterline (25 fr. 26 la 1916). Adv. În mod suveran: Curtea de Casațiune judecă suveran (saŭ: suveranamente!).

sovran, ~ă smf, a vz suveran

suveren sm vz suveran

suveran (care este deasupra tuturor, monarh) adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suverană, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; adj. f., s. f. suverană, pl. suverane

suveran adj. m., s. m., pl. suverani; f. sg. suverană, pl. suverane

SUVERAN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.

SUVERAN adj., s. 1. adj. absolut, necondiționat, suprem. (Autoritate ~.) 2. adj. absolut, total. (Un dispreț ~.) 3. adj. (POLITICĂ) independent, liber, neatîrnat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) nedependent, volnic. (Stat ~.) 4. s. (POLITICĂ) monarh, rege, (pop.) crai, (înv.) rigă. (~ al Suediei.) 5. s. (POLITICĂ) cîrmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpînitor, vodă, voievod, (astăzi rar) stăpîn, (înv. și pop.) oblăduitor, (înv.) biruitor, crai, gospodar, gospodin, ocîrmuitor, purtător, vlădică, (fig.) cîrmaci. (Ștefan, marele ~ al Moldovei.) 6. s. (BIS.) suveranul pontif = papă, pontiful roman, pontiful Romei, sfîntul părinte.