6 definiții pentru sânișor (diverse)
Explicative DEX
SINIȘOR s. n. v. sînișor.
SÎNIȘOR, (1, 2, 3) sînișoare, s. n., și (4) sînișori, s. m. Diminutiv al lui sîn. 1. v. sîn (1). Na, taică, basmaua mea, Înfășoară mîna-n ea Și mi-o bagă-N sînișor, De mă scapă să nu mor. TEODORESCU, P. P. 683. 2. v. sîn (3). Sînișoru-i suspina, Ochișorii-i lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. 3. v. sîn (7). De ce să-i zică astfel – Copca Rădvanului – acestui sînișor pe care Oltul îl îneacă în fiecare primăvară, iar șoseaua pare că l-a ocolit întotdeauna? GALACTION, O. I 62. 4. v. sîn (4). – Variantă: (Mold., învechit) sinișor (ALECSANDRI, P. I 99) s. m. și n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
SÂNIȘOR s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sânuleț, țâțișoară, (pop.) țâțucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÂNIȘOR s. v. golfuleț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SÎNIȘOR s. pieptișor, pieptuleț, pieptuț, sînuleț, țîțișoară, (pop.) țîțucă.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sînișor s. v. GOLFULEȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sânișor, sânișoaresubstantiv neutru
-
- Na, taică, basmaua mea, Înfășoară mîna-n ea Și mi-o bagă-n sînișor, De mă scapă să nu mor. TEODORESCU, P. P. 683. DLRLC
-
-
- Sînișoru-i suspina, Ochișorii-i lăcrima. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
-
-
- De ce să-i zică astfel – Copca Rădvanului – acestui sînișor pe care Oltul îl îneacă în fiecare primăvară, iar șoseaua pare că l-a ocolit întotdeauna? GALACTION, O. I 62. DLRLC
-