sârguincios, ~oasă a [At: CR (1830), 8¹/3 / P: ~gu-in~ / Pl: ~oși, ~oase / E: sârguință + -ios] 1 (D. oameni) Care depune eforturi deosebite într-o acțiune. 2 (D. oameni) Care muncește cu seriozitate Si: harnic (5), muncitor, silitor (4), sârguitor (2), vrednic, zelos, (liv) laborios, (rar) lucrător, strădalnic (1), străduitor (1), (înv) diligent (1), (reg) părav. 3 (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care necesită eforturi deosebite. 4 (D. oameni) Care dovedește insistență, seriozitate Si: insistent, (liv) laborios, (rar) lucrător, perseverent, silitor (7), sârguitor (5), spornic, strădalnic (2), străduitor (2), susținut, tenace, zelos.

SÂRGUINCIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care vădește sârguință; silitor. /sârguință + suf. ~ios

sirguincios^[1], ~oasă a vz sârguincios

SÎRGUINCIOS, -OASĂ, sîrguincioși, -oase, adj. Sîrguitor. Sărăcia lui însă nu venea de acolo că doară n-ar fi fost sîrguincios. SBIERA, P. 187.

sârguincios (desp. -gu-in-) adj. m., pl. sârguincioși; f. sârguincioasă, pl. sârguincioase

sârguincios (-gu-in-) adj. m., pl. sârguincioși; f. sârguincioasă, pl. sârguincioase

sârguincios adj. m. (sil. -gu-in-), pl. sârguincioși; f. sg. sârguincioasă, pl. sârguincioase

SÂRGUINCIOS adj. 1. v. harnic. 2. v. perseverent.

SÎRGUINCIOS adj. 1. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.) 2. asiduu, insistent, perseverent, silitor, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (O muncă ~.)

Sârguincios ≠ leneș, trândav