17 definiții pentru sălbăticime
din care- explicative DEX (10)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (4)
Explicative DEX
SĂLBĂTICIME, (2) sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
sălbăticime sf [At: CALENDARIU (1814) / V: (îvp) ~tăci~, ~teci~, (reg) selbătăc~ / Pl: ~mi / E: sălbatic + -ime] 1 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (2). 2 (Reg) Sălbăticiune (1). 3 (Prc; îf sălbătăcime) Carne de sălbăticiune (1). 4 (Buc; îf sălbătăcime) Mulțime de animale sălbatice (5) (pentru vânat). 5 (Rar; mpl; îf sălbătăcime, sălbătecime) Sălbăticiune (6). 6 (Îvr) Mulțime de sălbatici (19). 7-8 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (9-10). 9-10 Sălbăticie (12-13). 11 (Înv; îf sălbătăcime) Sălbăticie (19).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. 2. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). [Var.: (pop.) sălbătăcime s. f.] – Sălbatic + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICIME, sălbăticimi, s. f. 1. (Învechit; și în forma sălbătăcime) Însușirea a ceea ce este sălbatic, cruzime, brutalitate, furie, turbare. V. sălbăticie. 2. Animal sălbatic, sălbăticiune. Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43. 3. Loc nelocuit de oameni și depărtat de orice viață omenească; sălbăticie, pustietate. Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. – Variantă: sălbătăcime s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTICIME ~i f. 1) Totalitate de animale sălbatice. 2) Loc sălbatic, nelocuit (departe de lumea civilizată). /sălbatic + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbăticíme și (est) -ăcíme f. Sălbătăcĭune. Sălbăticie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTĂCIME s. f. v. sălbăticime.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sălbătăcime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sălbătecime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
selbătăcime sf vz sălbăticime
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sălbăticime s. f., g.-d. art. sălbăticimii; (locuri, animale) pl. sălbăticimi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
SĂLBĂTICIME s. v. barbarie, bestie, dihanie, fiară, jivină, lighioană, primitivism, primitivitate, sălbăticie, sălbăticiune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbăticime s. v. BARBARIE. BESTIE. DIHANIE. FIARĂ. JIVINĂ. LIGHIOANĂ. PRIMITIVISM. PRIMITIVITATE. SĂLBĂTICIE. SĂLBĂTICIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SĂLBĂTĂCIME s. v. asprime, barbarie, brutalitate, cruzime, ferocitate, neîndurare, neomenie, pustietate, pustiu, răutate, sălbăticie, violență, vitregie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sălbătăcime s. v. ASPRIME. BARBARIE. BRUTALITATE. CRUZIME. FEROCITATE. NEÎNDURARE. NEOMENIE. PUSTIETATE. PUSTIU. RĂUTATE. SĂLBĂTICIE. VIOLENȚĂ. VITREGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sălbăticime, sălbăticimisubstantiv feminin
- 1. Însușirea a ceea ce este sălbatic. DLRLCsinonime: brutalitate cruzime furie turbare
- 2. Mulțime de animale sălbatice, totalitatea animalelor sălbatice. DEX '09 DEX '98
- Care sălbătăcime cum o vedea, o lăsa să se ducă în treabă-și. MARIAN, T. 43.. DLRLC
- 2.1. Animal sălbatic. DLRLCsinonime: sălbăticiune
-
- 3. Loc sălbatic, nelocuit, departe de orice așezare omenească (civilizată). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pustietate sălbăticie
- Se minună cînd văzu așa casă frumoasă într-o astfel de sălbătăcime. ISPIRESCU, L. 355. DLRLC
-
etimologie:
- Sălbatic + -ime. DEX '98 DEX '09