sălciu², ~ie a [At: N. TEST. (1648) 178^v/5 / V: (înv) sel~, (reg) ~cin, ~ceu, ~eie, salcin / Pl: ~ii, (înv) ~ie sf / E: salcie¹ + -iu] 1 Care are gust neplăcut, de obicei leșietic, amărui Si: (înv) sălcios, (reg) sărăturos (3). 2 (D. alimente, băuturi etc.) Care are un gust neplăcut (sau nepotrivit) Si: (înv) sălcos (2). 3 (D. alimente, băuturi etc.) Care nu are nici un gust sau nu este gustos Si: (înv) sălcos (3). 4-6 (D. gust) Caracteristic alimentelor, băuturilor etc. sălcii² (1-3). 7 (Bot: îs) Măr ~ Varietate de măr de vară ale cărui fructe au gust sălciu² (3). 8 (Prc; îas) Fructul mărului sălciu (8). 9 (D. gură) Cu gust neplăcut, asemănător aceluia al alimentelor sălcii (2). 10 (D. oameni, d. manifestările lor etc.) Care este lipsit de atracție, de interes, care nu suscită interesul Si: anost (1), plictisitor.

sălciu¹ s [At: PAMFILE, CR. 62 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Reg; într-un colind; csnp) Tron.

SĂLCIU, -IE, sălcii, adj. Care are un gust dulceag, puțin sărat, neplăcut, searbăd; (despre gust) fad, leșios. Frunzuliță măr sălciu, Frățiorul mijlociu... El pe loc că nu-mi ședea. TEODORESCU, P. P. 440. ◊ Fig. Rămîneai cu un gol în cap și cu un gust sălciu după fascicolele pe care le schimbai cu Bică. PAS, Z. I 182. Foaie verde de secară Bună-i gura de la vară, Nici îi dulce, nici sălcie Fără cum îmi place mie! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 401.

SĂLCIU ~e (~i) Care are gust neplăcut de leșie; fad; leșietic. /salcie + suf. ~iu

sălciu a. acru și amar (ca coaja salciei).

sălcíŭ, -íe adj. (d. salcie pin aluz. la gustu eĭ saŭ poate și la gustu frunzelor de salcie 1. Cp. și cu it. salcigno, care se zice și despre lemnu ațos, despre carnea ațoasă și despre pînea răŭ coaptă). De un gust alcalin și neplăcut: fîntînă cu apă sălcie. Fig. Nesărat: om. gust sălciŭ.

salcin, ~ă a vz sălciu²

sălceu, ~eie a vz sălciu²

sălcin, ~ă a vz sălciu²

selciu, ~ie a vz sălciu²

sălciu adj. m., f. sălcie; pl. m. și f. sălcii

sălciu adj. m., f. sălcie; pl. m. și f. sălcii

sălciu adj. m., f. sălcie; pl. m. și f. sălcii

sălciu

SĂLCIU adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.

SĂLCIU adj. v. fad.

sălciu adj. v. ANOST. NEINTERESANT. PLICTICOS. PLICTISITOR.

SĂLCIU adj. fad, leșietic, leșios, searbăd, (înv.) sălcios, sălcos. (Gust ~.)

sălciu s.n. (reg.) tron.