săltător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: sălta + -tor] 1-3 a (Rar) Săltăreț (1-3). 4 a (Înv; îs) Fântână ~oare Fântână arteziană. 5 a (Îvr; d. muzică, versuri, etc.) Săltăreț (9). 6 sf (Înv) Zvâcnire. 7 sf Sac de plasă sau instalație din șipci ori ghiondere, folosite ca anexe la gardurile pescărești cu leasă, în perioada creșterii sau a scăderii apelor, în care se prind peștii care sar (din interior) aceste garduri.

SĂLTĂTOR, -OARE, săltători, -oare, adj. (Rar) Care saltă; săltăreț.

săltătoriu, ~oarie a vz săltător

săltător (rar) adj. m., pl. săltători; f. sg. și pl. săltătoare

săltător (rar) adj. m., pl. săltători; f. sg. și pl. săltătoare

săltător adj. m., pl. săltători; f. sg. și pl. săltătoare

SĂLTĂTOR adj. v. săltăreț.

SĂLTĂTOR adj. v. săltat, săltăreț, sprinten, vioi, zglobiu.

SĂLTĂTOR adj. ritmat, sacadat, săltat, săltăreț, (prin Mold. și Bucov.) scuturat. (Un dans popular ~.)

săltător adj. v. SĂLTAT. SĂLTĂREȚ. SPRINTEN. VIOI. ZGLOBIU.

FÂNTÂNĂ SĂLTĂTOARE s. v. arteziană, fântână (arteziană, țâșnitoare), havuz.

fîntînă săltătoare s. v. ARTEZIANĂ. FÎNTÎNĂ (ARTEZIANĂ, ȚÎȘNITOARE). HAVUZ.