TANGENȚIAL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ◊ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -i-al] – Din fr. tangentiel.

tangențial, ~ă [At: GENILIE, G. 1974 / P: ~ți-al / V: (înv) ~nghen~ / Pl: ~i, ~e / E: fr tangentiel] 1 a Care este tangent (6). 2 a Privitor la tangentă (1). 3 a Care este asemănător cu o tangentă (1). 4-5 a, av (Fig) (Care este) atins în treacăt. 6-7 a, av (Fig) (Care este) fără profunzime. 8 av (Fig; pex) Printre altele Si: indirect.

TANGENȚIAL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Privitor la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. (Adesea adverbial) Atins în treacăt; p. ext. indirect, printre altele. [Pr.: -ți-al] – Din fr. tangentiel.

TANGENȚIAL, -Ă, tangențiali, -e, adj. Care se referă la tangentă; care este asemănător cu o tangentă. ♦ Fig. În treacăt, printre altele; indirect.

TANGENȚIAL, -Ă adj. Referitor la tangentă; care este tangent. ♦ (Fig.; și adv.) În treacăt, printre altele. [Cf. fr. tangentiel].

TANGENȚIAL, -Ă adj. 1. care este tangent; referitor la tangență. ♦ accelerație ~ă = proiecție a accelerației pe o tangentă la traiectorie; forță ~ă = forță dirijată pe tangenta la o curbă. 2. (fig.; și adv.) în treacăt, printre altele. (< fr. tangentiel)

TANGENȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru tangente; de tangentă. 2) și adverbial fig. Care se produce absolut întâmplător, fără o pregătire prealabilă specială; în treacăt. [Sil. -ți-al] /<fr. tangentiel

*tangențiál, -ă adj. (d. tangent). Relativ la tangentă.

tanghențial, ~ă a vz tangențial

tangențial (desp. -ți-al) adj. m., pl. tangențiali; f. tangențială, pl. tangențiale

tangențial (-ți-al) adj. m., pl. tangențiali; f. tangențială, pl. tangențiale

tangențial adj. m. (sil. -ți-al), pl. tangențiali; f. sg. tangențială, pl. tangențiale

TANGENȚIAL adv. v. razant.

TANGENȚIAL adv. ras, razant. (Zboară ~ cu pămîntul.)