TARTAR² s. n. (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartar] – Din sl. tarŭtarŭ.

tartar² sn [At: (cca 1550-1580) CUV. D. BĂTR. II, 465/2 / V: (reg) ~tăr / A și: tar~ / Pl: (rar) ~uri / E: slv тарътаръ, gr τάρταρος] 1 (Mit) Loc așezat în fundul Infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei. 2 (În credința creștină) Iad. 3 (Mol; fig) Vreme rea. 4 (Reg; fig) Frig foarte mare.

TARTAR², tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupune că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. [Acc. și: tartar] – Din sl. tarŭtarŭ.

TARTAR² s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei; (în credința creștină) iad, infern. Ar fi trebuit, ca să pot merge mai departe, sau să mă înalț la ceruri zburînd, sau să mă scobor în tartar de-a rostogolul. HOGAȘ, M. N. 164. Sînt întruparea tartarului spre care mă-mpinge disperarea. MACEDONSKI, O. II 259. Trimise pe Ercule să-i aducă din iad sau din tartar pe cîinele cel cu trei capete. ISPIRESCU, U. 65. ◊ Fig. Fochiștii... ieșeau cîte unul din tartarul căldurilor. BART, E. 47. – Accentuat și: tartar.

TARTAR, tartaruri, s. n. (În mitologia antică) Loc așezat în fundul infernului, în care se presupunea că erau chinuiți cei care păcătuiau față de zei: (în credința creștină) iad, infern. – Slav (v. sl. tartarŭ din gr.).

TARTAR ~uri n. 1) (în mitologia antică) Loc situat în fundul infernului, în care se credea că erau chinuiți titanii aruncați acolo de Zeus. 2) pop. (în religia creștină) Loc de chinuri veșnice, unde se crede că ajung, după moarte, sufletele celor păcătoși; iad; infern; gheenă. /<sl. tarutaru, gr. tártaros

tartar n. 1. Mit. infernul popoarelor antice; 2. (poetic) iad: am dat al meu suflet la negrul Tartar BOL. [V. tartor].

tartăr sn vz tartar²

tartar² s. n.

!tartar² s. n.

tartar s. n., pl. tartaruri

TARTAR s. v. iad, infern.

tartar s. v. IAD. INFERN.