TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. N. pr. art. Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

taur sm [At: PALIA (1581), 206/2 / P: ta-ur / V: (pop) taor, (reg) tahur, ~e, (îrg) taore / Pl: ~i / E: ml taurus] 1 Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă și aderentă, părul de pe frunte lung, adesea încrețit Si: (reg) bic, buhai, gonitor (Bos taurus). 2 (Reg; îcs) De-a ~ii Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 3 (Pfm; îe) A lua (sau a prinde) ~ul de coarne A înfrunta cu îndrăzneală o dificultate. 4 (Îc) ~-sălbatic Zimbru (Bison europaeus). 5 (Trs; îc) ~-de-pădure sau ~-de-ciută Cerb (1) (Cervus elaphus). 6 (Trs; îc) ~ul-lui-Dumnezeu Nasicorn (Oryctes nasicornis). 7 (Pop; fig) Om zdravăn. 8 (Reg) Berbec pentru reproducere. 9 (Ent; reg) Rădașcă (Lucanus cervus). 10 (Zlg; reg) Bou-de-baltă (Bombinator igneus). 11 (Ast) Constelație boreală în dreptul căreia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai. 12 (Asl) Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. 13 (Ast; reg; îs) Ochiul ~ului Steaua cea mai strălucitoare din constelația taurului (11), de mărimea întâi Si: Aldebaran, (reg) deșteptătorul, luceafărul-porcesc.

TAUR, tauri, s. m. 1. Mascul necastrat din specia taurinelor, cu capul mare, pielea groasă, părul de pe frunte lung și adesea creț; buhai (Bos taurus). ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală în dreptul căreia trece Soarele între 21 aprilie și 21 mai. ♦ Al doilea dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. – Lat. taurus.

TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul vacii necastrat, apt pentru reproducție (Bos taurus). Spre apusul de jăratic Cu livezi scăldate-n aur Trece-un nour singuratic, Alb și mare cît un taur. TOPÎRCEANU, P. 207. Colo devale, în înfundătura ceea, un taur grozav la mulți bezmetici le-a curmat zilele. CREANGĂ, P. 202. Bulgăre de aur, Cu coarne de taur (Luna nouă). TEODORESCU, P. P. 232. ◊ Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. Constelație din emisfera boreală, reprezentînd unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai.

TAUR, tauri, s. m. 1. Masculul necastrat al vacii, apt pentru reproducție (Bos taurus).* Expr. A lua (sau a prinde) taurul de coarne = a înfrunta cu îndrăzneală o dificultate, a lua lucrurile pieptiș. 2. (Entom.) Rădașcă. 3. (Art.) Constelație boreală, reprezentînd unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului, în dreptul căruia trece soarele între 21 aprilie și 21 mai. – Lat. taurus.

TAUR ~i m. 1) Mascul reproducător al vitelor mari cornute; buhai.* A lua (sau a prinde) ~ul de coarne a acționa cu energie și curaj într-o afacere dificilă; a înfrunta ceva pieptiș. 2) pop. Om zdravăn și brutal. 3) la sing. pop. art. Constelație din emisfera boreală. ◊ Zodia ~ului unul dintre cele douăsprezece sectoare zodiacale. [Sil. ta-ur] /<lat. taurus

taur m. 1. bou nejugănit (Bos taurus); 2. fig. om sdravăn; 3. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. TAURUS].

táur m. (lat. taurus, d. vgr. taûros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pg. touro). Boŭ întreg, boŭ nejugănit (bos taurus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiaculuĭ (April). – În vest și táure, vechĭ táore. În est buhaĭ, în Olt. Ban. bic. corectat(ă)

tahur sm vz taur

taor sm vz taur

taore sm vz taur

taure² sm vz taur

táore, V. taur.

taur (mascul de taurină) s. m., pl. tauri

taur s. m., pl. tauri

taur s. m., pl. tauri

taur

taur.

taur (-ri), s. m. – 1. Bic, buhai, gonitor. – 2. Al doilea semn al zodiacului. – 3. Rădașcă (Lucanus cervus). – Mr. tavru. Lat. taurus (Pușcariu 1721; REW 8602), cf. alb. ter (Philippide, II, 656), it., cat., sp. toro (calabr. táuru), prov. taur, v. fr. tor, port. touro.

DENTE LUPUS, CORNU TAURUS PETIT (lat.) lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele. – Horațiu, „Satirae”, II, 1, 52. Fiecare folosește armele de care dispune.

taur comunal expr. bărbat viril.

TAUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.

TAUR s. v. rădașcă, răgace.

taur s. v. RĂDAȘCĂ. RĂGACE.

TAUR s. 1. (ZOOL.; Bos taurus) (pop.) buhai, (reg.) bic, bugă, gonitor. 2. (ASTRON.; art.) (reg.) cap-de-bou.

TAURUL-LUI-DUMNEZEU s. v. caraban, nasicorn.

taurul-lui-Dumnezeu s. v. CARABAN. NASICORN.

Dente lupus, cornu taurus petit (lat. „Lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele”) – Versul 52 din satira I, cartea a doua, de Horațiu. Sensul e foarte limpede: fiecare se luptă cu armele pe care natura i le-a dăruit, fiecare se apără cu argumentele sale, specifice. LIT.

John Bull – Dacă am traduce acest nume în românește, am spune „Ion Taurul”. E denumirea dată poporului englez, al cărui caracter rezistent, încăpățînat și îndeobște greoi în a se mișca și a lua hotărîri a fost descris chiar de un englez: John Arbuthnot, scriitor și medic al reginei Anna (1658-1735), într-o lucrare satirică: The History of John Bull, apărută la începutul secolului al XVIII-lea. Ca denumire, e echivalentul lui Jacques Bonhomme pentru poporul francez, Jonathan pentru poporul american ș.a.m.d. Vorbind despre Irlanda, de unde era originar, Bernard Shaw scria: „Cealaltă insulă a lui John Bull” (adică a Angliei). LIT.