teafăr, ~ă a [At: BELDIMAN, E. 55/10 / V: (reg) ~ăn, ~fur / Pl: teferi, tefere / E: nct] 1 Care este nevătămat Si: întreg, sănătos. 2 Cu mintea întreagă, limpede.

TEAFĂR, -Ă, teferi, -e, adj. Întreg, nevătămat, neatins; zdravăn. A sărit, și cu singura-i mînă teafără s-a agățat de țeava armei. GALAN, Z. R. 227. Am găsit copila teafără. CREANGĂ, A. 21 Vom fi voioși și teferi, Vei pierde dorul de părinți Și visul de luceferi. EMINESCU, O. I 176. Și voi, cîți mai sînteți în cetate, oameni teferi sau răniți... în picioare cu toții! ALECSANDRI, T. II 31. ♦ Cu mintea întreagă, sănătos la minte.

TEAFĂR ~ă (teferi, tefere) (despre persoane) Care nu are defecte (fizice sau morale); fără infirmități; nevătămat; întreg. ◊ A scăpa ~ a se salva nevătămat. /Orig. nec.

teafăr a. și adv. 1. bun sănătos (de corp sau de minte); 2. fig. cu obrazul cutat. [Slav. TVRŬDŬ, tare, țeapăn].

teáfăr, -ă adj., pl. teferĭ, tefere (cp. cu vsl. tyrŭdŭ, tare, țeapăn). Întreg, sănătos, nevătămat (la trup și la minte): a scăpat teafăr. Pe semne că nu eștĭ teafăr, pe semne că eștĭ cam nebun.

teafăn, ~ă a vz teafăr

teafur, ~ă a vz teafăr

teafăr adj. m., pl. teferi; f. teafără, pl. tefere

teafăr adj. m., pl. teferi; f. teafără, pl. tefere

teafăr adj. m., pl. teferi; f. sg. teafără, pl. tefere

teafăr (-ră), adj. – 1. Intact, nevătămat, întreg. – 2. Cuminte, înțelept. Origine necunoscută. Ar putea fi ngr. σταθερός „constant, statornic, stabil”. Der. propuse pînă acum, din sl. *techinŭ › bg. tehen „al lor” (Tiktin), de la un gr. *τράφερος (Giuglea, RF, II, 63) sau din sl. tνrŭdŭ „puternic” (Scriban) nu sînt mai convingătoare. Nu știm dacă are vreo legătură cu teferici.

TEAFĂR adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebântuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.)

TEAFĂR adj. intact, întreg, neatins, nevătămat, sănătos, valid, zdravăn, (pop.) nestricat, (înv. și reg.) nebîntuit, (reg.) neted. (A scăpat ~ din accident.)

Teafăr ≠ beteag, vătămat