techergheu sm [At: BENIUC, M. C. I, 44 / V: (reg) ~cărgău, ~rgău, tichirgău, ticordău / Pl: -ei / E: mg tekergö] (Trs; Mar) 1 Om de nimic Si: derbedeu. 2 (Îlv) A umbla ~ A hoinări.

tecărgău sm vz techergheu

techergău sm vz techergheu

tichirgău sm vz techergheu

ticordău sm vz techergheu

TECHERGHEU s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

techergheu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

techerghéu, techerghei, s.m. (reg.) 1. Derbedeu. 2. Șmecher: „C-o zinit unu' din lume, / Techergheu și mare câne” (Bilțiu, 2006: 74). 3. Prăpădit. (Trans., Maram.). – Din magh. tekergö „vagabond” (MDA).

techergheu, techerghei, s.m. – (reg.) 1. Derbedeu. 2. Șmecher: „C-o zinit unu’ din lume, / Techergheu și mare câne” (Bilțiu, 2006: 74). 3. Prăpădit. (Trans., Maram.). – Din magh. tekergö „vagabond” (MDA).

techergheu, -i, s.m. – 1. Derbedeu. 2. Șmecher. 3. Prăpădit. Atestat în Trans. și Maram. – Din magh. tekergö (MDA).