4 definiții pentru teslimat
Explicative DEX
teslimat sn [At: (a. 1810) URICARIUL XIV, 239 / Pl: ~uri / E: tc teslimat (pll teslim)] (Tcî) 1 Predare. 2 Livrare. 3 Înmânare. 4 (Îe) A face (sau a da) ~ A preda. 5 (Îae) A livra. 6 (Îae) A înmâna.
teslím și -mát n., pl. urĭ (turc. ar. teslim, pl. -mat). Vechĭ. Predare: a face teslimu mărfiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
TESLIMAT s. v. furnizare, încredințare, înmânare, livrare, predare, procurare, remitere, transmitere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
teslimat s. v. FURNIZARE. ÎNCREDINȚARE. ÎNMÎNARE. LIVRARE. PREDARE. PROCURARE. REMITERE. TRANSMITERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: teslimat
teslimat substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)