TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului. – Din sl. tesla.

teslă sf [At: COD. TOD. 214 / V: (reg) ~sclă, tezlă / Pl: ~le / E: vsl тесла] 1 Unealtă compusă dintr-un corp de oțel, cu tăișul lat și curbat, și o coadă scurtă de lemn, folosită de dulgheri, rotari și dogari la fasonarea lemnului pentru cioplire Si: (reg) chiser. 2 (Înv) Topor (1). 3 Teslă (1) cu tăișul curb, care servește la scobitul albiilor, al jgheaburilor etc. 4 (Reg) Unealtă cu lama încovoiată, întrebuințată în potcovărie, la curățatul unghiilor cailor Si: (reg) cuțitoaie. 5 (Reg) Unealtă cu lama încovoiată, folosită în dogărie, la curățatul și răzuitul doagelor. 6 (Reg) Cosor întrebuințat în dogărie, la tăiatul cercurilor. 7 (Reg) Custură întrebuințată la strungărit. 8 (Reg) Mistrie.

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă cu coada scurtă, cu tăiș metalic lat și curbat, folosită de dulgheri, rotari și dogari. – Din sl. tesla.

TESLĂ, tesle, s. f. Unealtă tăietoare cu coada scurtă și tăișul lat și curbat, folosită îndeosebi de dulgheri, rotari și dogari. E dulgher și vine de la lucru, cu ferăstrăul pe umăr, cu o rîndea și o teslă în mînă. PAS, Z. I 17. Tesla bătrînului scînteia într-o lumină umedă. SADOVEANU, N. F. 26. Cu o teslă rău mînuită, o calfă de dulgher stîngaci ciopîrtește bîrna. ODOBESCU, S. III 166.

TESLĂ ~e f. Unealtă de tâmplărie cu coadă scurtă, având de-a curmezișul o lamă metalică curbată, folosită la cioplit. /<sl. tesla

teslă f. securea dulgherilor: tesle de fier și de oțel. [Slav. TESLA, secure].

téslă f., pl. e (vsl. sîrb. tesla, d. tesati, a tăĭa, a cĭopli. V. tesac, teșesc). Un fel de secure dulgherească cu tăișu perpendicular față de coadă (pe cînd securile obișnuite aŭ tăișu pe acelașĭ plan cu coada).

tesclă sf vz teslă

tezlă sf vz teslă

teslă (unealtă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

!teslă (unealtă) (tes-lă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

teslă (unealtă) s. f., g.-d. art. teslei; pl. tesle

teslă

teslă, -le.

teslă (-le), s. f. – Unealta dulgherului, a tîmplarului. – Megl. teslă. Sl. (bg., sb., slov.) tesla (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 408; Conev 66). – Der. teslar, s. m. (tîmplar, dulgher); teslărie s. f. (tîmplărie); teslăresc, adj. (de tîmplar); teslui, vb. (a ciopli cu tesla).

a-și da cu tesla în coaie expr. (adol., obs.) a se enerva, a se înfuria.

TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)

TESLĂ s. v. cioplitor, cuțitoaie, mistrie.

teslă s. v. CIOPLITOR. CUȚITOAIE. MISTRIE.

TESLĂ s. (TEHN.) gripcă, răzuș, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)

téslă, tesle, (tezlă), s.f. Unealtă din metal cu coadă scurtă, cu lama încovoiată și ascuțită, folosită la scobirea lemnului; scoabă. ■ (onom.) Teslea, Teslaru, nume de familie în jud. Maram. – Din sl. tesla „secure” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

teslă, tesle, (tezlă), s.f. – Unealtă din metal cu coadă scurtă, cu lama încovoiată și ascuțită, folosită la scobirea lemnului (Bilțiu, 1994); scoabă. ♦ (onom.) Teslea, Teslaru, nume de familie în Maramureș. – Din sl. tesla „secure” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < din tesati „a tăia, a ciopli” (Scriban).