tezaurizare sf [At: COSTINESCU / P: ~za-u~ / S și: (înv) tesa~ / Pl: ~zări / E: tezauriza] 1 Acumulare de monede, de obiecte de metal prețios. 2 Sustragere din circuitul economic normal a mijloacelor bănești aflate sub formă de bani sau de valută.

TEZAURIZARE, tezaurizări, s. f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei. Moneta a funcționat... a arătat Marx, ca măsurător de valoare, ca mijloc de circulație a mărfurilor, ca mijloc de tezaurizare și de plată. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 6/1.

TEZAURIZARE s.f. Acțiunea de a tezauriza și rezultatul ei; acumulare de bani. [Pron. -za-u-. / < tezauriza].

tezaurizare (desp. -za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizării; pl. tezaurizări

tezaurizare (-za-u-) s. f., g.-d. art. tezaurizării; pl. tezaurizări

tezaurizare s. f. (sil. -za-u-), g.-d. art. tezaurizării; pl. tezaurizări

TEZAURIZARE s. acumulare, adunare, strângere. (~ de valută.)

TEZAURIZARE s. acumulare, adunare, strîngere. (~ de monedă.)