opțiuni
  • info

12 definiții pentru timar (tăbăcar)

din care

Explicative DEX

TIMAR1, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.

TIMAR1, timari, s. m. (Reg.) Tăbăcar. – Din magh. timár.

timar1 sm [At: (a. 1772) IORGA, S. D. XII, 186 / V: (îvr) ~iu, ~mnar / Pl: ~i / E: mg timar] (Reg) 1-2 Tăbăcar1 (1-2).

TIMAR, timari, s. m. (Regional) Meseriaș care se ocupă cu argăsitul sau tăbăcitul pieilor. Cînii fiind flămînzi, au văzut niște piei într-un rîu, pusă de timari să se moaie. ȚICHINDEAL, F. 96.

1) timár m. (ung. timár). Ban. Trans. Tăbăcar (Neam. Rom. I, 308, și Iorga, Negoț. 172).

timariu sm vz timar1

timnar sm vz timar1

Ortografice DOOM

timar2 (tăbăcar; soldat turc) (reg., înv.) s. m., pl. timari

timar1 (tăbăcar) (reg.) s. m., pl. timari

timar (tăbăcar) s. m., pl. timari

Etimologice

timar (-ri), s. m. – (Banat) Tăbăcar. Mag. timár (Scriban).

Sinonime

TIMAR s. v. argăsitor, tăbăcar.

timar s. v. ARGĂSITOR. TĂBĂCAR.

Intrare: timar (tăbăcar)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • timar
  • timarul
  • timaru‑
plural
  • timari
  • timarii
genitiv-dativ singular
  • timar
  • timarului
plural
  • timari
  • timarilor
vocativ singular
  • timarule
  • timare
plural
  • timarilor
timariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
timnar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

timar, timarisubstantiv masculin

  • 1. regional Argăsitor, tăbăcar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: argăsitor tăbăcar
    • format_quote Cînii fiind flămînzi, au văzut niște piei într-un rîu, pusă de timari să se moaie. ȚICHINDEAL, F. 96. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.