tocare sf [At: POLIZU / Pl: (rar) ~cări / E: toca¹] 1 (Înv) Batere a toacei (1) Si: (înv) tocat¹ (1). 2 Tăiere a unui material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă) Si: tocat¹ (2). 3 (Reg) Mărunțire a pământului Si: (reg) tocat¹ (3). 4 (Reg) Spargere a lemnelor pentru foc Si: (reg) tocat¹ (4). 5 (Fam; fig) Cheltuire fără chibzuială a banilor, a averii Si: tocat¹ (5). 6 (Fam; fig) Ruinare a cuiva Si: tocat¹. 7 Despicare a firului de păr Si: tocat¹ (7). 8 Destrămare a materialelor textile din cauza folosirii îndelungate Si: (reg) tocat¹ (8).

TOCARE, tocări, s. f. Acțiunea de a toca.

tocare s. f., g.-d. art. tocării

tocare s. f., g.-d. art. tocării

tocare s. f., g.-d. art. tocării

TOCARE s. mărunțire, mărunțit, tocat. (~ cepei.)

TOCARE s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, risipire, zvârlire.

TOCARE s. mărunțire, mărunțit, tocat. (~ cepei.)

tocare s. v. ARUNCARE. AZVÎRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. RISIPIRE. ZVÎRLIRE.