opțiuni
  • info

14 definiții pentru tocat (s.n.)

din care

Explicative DEX

TOCAT1 s. n. Faptul de a toca. – V. toca.

TOCAT1 s. n. Faptul de a toca. – V. toca.

tocat1 sn [At: CONTEMPORANUL, I, 405 / E: toca1] 1-8 Tocare (1-8).

tocat2 sn [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: np Tokat] (Înv) 1 Cit de calitate superioară. 2 Alamă albă de cea mai bună calitate.

tocat3 sn [At: H XIV, 359 / Pl: ~e / E: tc tokat] (Olt; Dob; înv) Poartă1.

TOCAT1 s. n. Faptul de a toca. Multă inimă n-ai nici d-ta pentru tocatul de oase și-ți mai place să stai de vorbă cu oameni deștepți decît să tai carne. SLAVICI, O. II 133.

tocát n., pl. urĭ (turc. Tokat, orașu anatolian de unde se aduceaŭ acestea). Vechĭ. Un fel de cit foarte bun. Cov. Sec. 19. Alamă albă de cea maĭ bună calitate.

Ortografice DOOM

tocat (tocare) s. n.

tocat s. n.

tocat s. n.

Etimologice

tocat s. m. – Indiană, țesătură de bumbac. Tc. tokat (Șeineanu, III, 123). Sec. XIX, înv.

Sinonime

TOCAT s. v. tocare.

TOCAT s. v. aruncare, azvârlire, cheltuire, irosire, poartă, prag, risipire, ușă, zvârlire.

TOCAT s. mărunțire, mărunțit, tocare. (~ cepei.)

tocat s. v. ARUNCARE. AZVÎRLIRE. CHELTUIRE. IROSIRE. POARTĂ. PRAG. RISIPIRE. UȘĂ. ZVÎRLIRE.

Intrare: tocat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocat
  • tocatul
  • tocatu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • tocat
  • tocatului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocatsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a toca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mărunțire mărunțit tocare
    • format_quote Multă inimă n-ai nici d-ta pentru tocatul de oase și-ți mai place să stai de vorbă cu oameni deștepți decît să tai carne. SLAVICI, O. II 133. DLRLC
etimologie:
  • vezi toca DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.