opțiuni
  • info

11 definiții pentru tocănit

din care

Explicative DEX

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni. – V. tocăni.

tocănit sn [At: CADE / Pl: ~uri / E: tocăni] 1-11 (Reg) Tocănire (1-11). 12 (Mun; îe) A lua la ~ (pe cineva) A pisălogi.

TOCĂNIT, tocănituri, s. n. Faptul de a tocăni; clămpănit. Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53.

TOCĂNIT ~uri n. 1) v. A TOCĂNI. 2) Zgomot produs de un obiect sau de o ființă care tocănește. /v. a tocăni

Ortografice DOOM

tocănit s. n., pl. tocănituri

tocănit s. n., pl. tocănituri

tocănit s. n.

Sinonime

TOCĂNIT s. v. bătaie, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură.

tocănit s. v. BĂTAIE. BOCĂNEALĂ. BOCĂNIRE. BOCĂNIT. BOCĂNITURĂ. CIOCĂNEALĂ. CIOCĂNIRE. CIOCĂNIT. CIOCĂNITURĂ.

Regionalisme / arhaisme

tocănít, -ă, tocăniți, -e, adj. (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).

tocănit, -ă, tocăniți, -e, adj. – (reg.) Mânjit, murdărit. – Din tocăni (DEX).

Intrare: tocănit
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocănit
  • tocănitul
  • tocănitu‑
plural
  • tocănituri
  • tocăniturile
genitiv-dativ singular
  • tocănit
  • tocănitului
plural
  • tocănituri
  • tocăniturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocănit, tocăniturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a tocăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clămpănit
    • format_quote Dacă se aprinde undeva o casă, [barza] vestește oamenii prin tocănitul cu ciocul. ȘEZ. VIII 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi tocăni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.