opțiuni
  • info

13 definiții pentru tocăniță

din care

Explicative DEX

TOCĂNIȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.

TOCĂNIȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.

tocăniță1 sf [At: V. ROM. februarie 1952, 138 / Pl: ~țe / E: tocană -+ -iță] 1-4 (Pop; șhp) Tocană (1-2) (în cantitate mică). 5-6 (Mar; șhp) Mămăligă (mică).

tocăniță2 sf [At: ALR I, 1477/18 / A și: toc~ / Pl: ~țe / E: tocăni + -iță] (Reg) 1 (Orn) Ciocănitoare (1) (Dryobates major). 2 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 3 Melodie după care se execută tocănița2 (2).

tocăniță3 sf [At: ALR SN II h 383/228 / Pl: ~țe / E: tocan2 + -iță] (Orn; reg) Bibilică (Numida meleagris).

tocăniță4 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 194 / V: (reg) ~con~ (A și: ~niță) / Pl: ~țe / E: nct] 1 (Zlg; reg) Cățelul-pământului (Spermophilus citellus). 2 (Zlg; reg; îf toconiță) Popândău (Citellus citellus). 3 (Zlg; reg; îaf) Cârtiță (Talpa europaea). 4 (Reg) Mușuroi de cârtiță.

TOCĂNIȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană; tocană. După ce mîncară tocănița de pui cu castraveciori acri... Toma, întrebat de Pavel, începu să povestească. V. ROM. februarie 1952, 138.

toconiță sf vz tocăniță4

Ortografice DOOM

tocăniță s. f., g.-d. art. tocăniței; pl. tocănițe

tocăniță s. f., g.-d. art. tocăniței; pl. tocănițe

tocăniță s. f., g.-d. art. tocăniței; pl. tocănițe

Sinonime

TOCĂNIȚĂ s. v. orbete.

tocăniță s. v. ORBETE.

Regionalisme / arhaisme

tocăniță, tocănițe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.

Intrare: tocăniță
tocăniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tocăniță
  • tocănița
plural
  • tocănițe
  • tocănițele
genitiv-dativ singular
  • tocănițe
  • tocăniței
plural
  • tocănițe
  • tocănițelor
vocativ singular —
plural —
toconiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tocăniță, tocănițesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui tocană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După ce mîncară tocănița de pui cu castraveciori acri... Toma, întrebat de Pavel, începu să povestească. V. ROM. februarie 1952, 138. DLRLC
etimologie:
  • Tocană + -iță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.