TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.

tocător, ~oare [At: POLIZU / Pl: ~i, ~oare / E: toca¹ + -tor] 1 a (Îvr) Care bate toaca¹ (1). 2 a Care taie un material în bucăți foarte mărunte (transformându-l în pastă). 3 sn Cuțit mare de tocat carne Si: (reg) satâr¹. 4 Mașină de tocat carne. 5 sf Mașină de tocat nutreț (paie, coceni etc.) pentru vite Si: (reg) șișcalău, sișcă¹, șișcorniță. 6 sn (Reg) Limba meliței. 7 sn Bucată de lemn, de plastic etc. dreptunghiulară sau rotundă pe care se taie carne, zarzavaturi etc. Si: fund, (reg) toblă (3), tocănător. 8 sn (Reg) Butuc pe care se taie lemne. 9 sn (Reg; pgn) Butuc (12). 10 sn (Reg) Butuc pe care cioplește rotarul.

TOCĂTOR, -OARE, tocători, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care toacă, care mărunțește, care zdrobește ceva. II. S. n. 1. Cuțit mare sau mașină de tocat carne, nutreț etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [Var.: (II) tocătoare s. f.] – Toca + suf. -ător.

TOCĂTOR¹, tocătoare, s. n. 1. Cuțit mare sau mașină specială de tocat carne, nutreț etc. 2. Scîndură groasă pe care se toacă carne, zarzavaturi etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne.

TOCĂTOR² ~oare n. 1) Cuțit pentru tocat. 2) Mașină de tocat nutreț. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. ~tor

tocător n. 1. cuțit mare de tocat carnea; 2. scândură pe care se toacă.

tocătór n., pl. oare (d. a toca). Fundu pe care se toacă carnea.

tocătoare f., pl. orĭ (d. a toca). Mașină de tocat carne. Mașină de tocat paĭe (numită și șișcă).

tocător² (cuțit; planșă) s. n., pl. tocătoare

tocător² (cuțit, planșă) s. n., pl. tocătoare

tocător (cuțit, fund) s. n., pl. tocătoare

tocătoare (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătorii; pl. tocători

tocătoare (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătorii; pl. tocători

tocătoare (mașină de tocat) s. f., g.-d. art. tocătorii; pl. tocători

TOCĂTOR s. 1. satâr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)

TOCĂTOR s. 1. satîr. (~ de carne.) 2. (reg.) șișcă. (~ de nutreț.) 3. fund, (pop.) cîrpător, (reg.) tocănitor. (~ de ceapă.)