TOPIT², -Ă, topiti, -te, adj. 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii. 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile. 3. Fig. Slăbit, tras, consumat; istovit, vlăgujt, obosit. 4. Fig. Măcinat, descompus, dezagregat. ♦ (Fam.) Distrus, pierdut. – V. topi.

topit², ~ă [At: PSALT. 111 / Pl: ~iți, ~e / E: topi] 1 a (D. corpuri solide) Care a devenit lichid sub acțiunea căldurii. 2 a (D. corpuri solide) Înmuiat sub efectul căldurii. 3 a (D. substanțe) Dizolvat în apă sau în alt lichid. 4 a (Fig) Contopit (1). 5 a (D. plante textile) Care a suferit procesul de topire (6) Si: (reg) murat. 6 a (Fig) Slab. 7 a (Fig) Obosit. 8 a (Fig) Lipsit de forță morală Si: distrus, pierdut. 9 a (Fig) Care a dispărut (treptat) Si: estompat, risipit, șters. 10 a (Rar) Descompus² (1). 11 a (Reg; d. faină) Măcinată mărunt. 12 sn (Reg) Mâncare ciobănească preparată din unt, brânză (și ceapă prăjită) sau din caș jintuit, fiert cu ceapă și sare. 13 a (Pfm; îe) A fi ~ după cineva A iubi pe cineva foarte mult.

TOPIT², -Ă, topiți, -te, adj. 1. (Despre corpuri solide) Devenit lichid sau moale sub efectul căldurii. 2. (Despre plante textile) Care s-a descompus prin menținerea în apă în scopul separării fibrelor textile. 3. Fig. Slăbit, tras, consumat; istovit, vlăguit, obosit. 4. Fig. Măcinat, descompus, dezagregat. ♦ (Fam.) Distrus, pierdut. – V. topi.

TOPIT², -Ă, topiți, -te, adj. 1. Devenit moale, lichid, sub acțiunea căldurii. În lumina lunei apa părea argint topit. SADOVEANU, O. VI 262. Clocotește mîl solar Într-un lac de fier topit, Înroșind ca un pojar Trupul omului călit. D. BOTEZ, F. S. 42. Le-a dat chiroște calde ce-notau în unt topit. CONTEMPORANUL, I. 162. ◊ (Poetic) Diadem de topiți aștri arde-n blondele ei plete, Încălzind aerul serei. EMINESCU, O. IV 126. ◊ Fig. Albastrul șters al văzduhului topit apăsa greu peste pămînt, iar subt arșița covîrșitoare a miezului zilei, vîntul adormise obosit. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (Despre plante textile) Care a suferit operația de topire. Cînepă topită. 3. Fig. Slab, tras, istovit, vlăguit, obosit. Stă pașa beat, cu ochi topiți. Se trag spahiii-ncremeniți. COȘBUC, P. I 114. Pentru ce puterile noastre sînt acum topite? BĂLCESCU, O. II 246. ◊ (Poetic) Ochii tăi, topite stele a demineții, privesc atît de adînc... în noaptea sufletului meu. EMINESCU, N. 72. ♦ Lipsit de forță morală. Leana (cu frică): Cin’ să mai fie? – Cine mai e? – (topită) Mama. DELAVRANCEA, O. II 369. ♦ Măcinat, descompus, dezagregat. Cînd topit îmi va fi corpul, voi fi cîmpul plin de flori. MACEDONSKI, O. I 97.

topít, -ă adj. Care s’a prefăcut în lichid pin căldură. Unt topit, unt proaspăt pus la foc, apoĭ topit și solidificat și păstrat așa.

topit, -ă, topiți, -te adj. 1. distrus, pierdut 2. foarte emoționat

TOPIT adj. 1. dizolvat. (Zahăr ~.) 2. lichefiat. (Metal ~.) 3. (reg.) murat. (In ~.)

TOPIT adj. 1. dizolvat. (Zahăr ~.) 2. (reg.) murat. (In ~.)