torțel¹ sm [At: COTEANU, PL. 15 / V: (reg) ~rtel, ~rtoț~, ~țiel, tro~, turiț~, turtel, turteț, turtuț~, tur~, turțiel / E: tort² + ~el] 1 (Reg) Plantă fără frunze, cu tulpina fîliformă, care se răsucește ca firul de tort² (2) în jurul plantelor pe care trăiește, cu florile de culoare roșiatică, care crește prin livezi, fânețe, poiene Si: (reg) barba-dracului, borangic, cânepa-dracului, gălbează, iarbă-de-crescut-părul, iniță, întorțiel, lipici, mătasa-trifoiului, părul-Sfintei-Marii, râie, steagul-zânelor, tâvsă (1) (Cuscuta epithymum). 2 (Reg) Plantă cu tulpina de culoare galben-verzuie, mai rar roșcată, cu florile albe sau puțin roșiatice, care crește prin tufișuri și bălării Si: (reg) borangic, cătină, cânepa-dracului, gălbează, iniță, întorțiel, lipici, părul-Sfintei-Marii, râie, steagul-zânelor, tâvsă (2), torcățel (Cuscuta europaea). 3 (Bot; reg) Gălbează (Cuscuta trifolii). 4 (Bot; Trs) Troscot¹ (1) (Polygonum aviculare).

torțel² sm [At: AI, 26 / Pl: ~ei / E: ns cf terțiu²] (Reg) Berbec de doi ani.

TORȚEL s. m. Plantă parazită fără frunze, cu tulpină filiformă, care se răsucește în jurul plantelor pe care trăiește (Cuscuta Epithymum). – Variantă: torțiel s. m.

TORȚEL m. Plantă erbacee parazită fără frunze, cu tulpină filiformă și agățătoare; iniță. /tort + suf. ~el

torțel m. Bot. borangic. [Lit. tort mic din cauza tulpinei acestei plante în formă de fir].

torțél, V. tortel.

cutorțel sm vz torțel

tortel sm vz torțel¹

tortoțel sm vz torțel¹

torțiel sm vz torțel¹

troțel sm vz torțel¹

turițel sm vz torțel¹

turtel² sm vz torțel¹

turteț sm vz torțel¹

turtuțel sm vz torțel¹

turțel sm vz torțel¹

turțiel sm vz torțel¹

BORANGIC (pl. -icuri) sn. 1 Fir de mătase depănat de pe gogoșile viermilor de mătase: femei înalte... întind pe rășchitor firele galbene de ~ (VLAH.) ¶ 2 ⛓ Țesătură subțire lucrată cu aceste fire: sărise din plapomă numai în papuci și în cămașă de ~ (I.-GH.) ¶ 2 🌿= TORȚEL. [tc. burunǧuk].

TORȚIEL s. m. v. torțel.

tortél și torțél m., pl. eĭ (d. tort 1, adică „răsucit, învîrtit”. Cp. cu otrățel). Vest ș. a. O plantă convolvulacee parazită (de doŭă felurĭ) care atacă inu, trifoĭu, hameĭu ș. a. (cúscuta [europáea și epithýmum]). – Și întorțel. Tortel la Ĭov. 128.

torțel s. m., pl. torței, art. torțeii

torțel s. m., pl. torței

torțel s. m., pl. torței

TORȚEL s. (BOT.) 1. (Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zânelor. 2. (Cuscuta) gălbează.

TORȚEL s. (BOT.; Cuscuta epithymum) cuscută, (reg.) borangic, iniță, întorțel, lipici, părul-Sfintei-Mării, (prin Ban.) steagul-zînelor.

torțel, torței, s.m. (reg.) berbec de doi ani.