tratative sfp [At: ODOBESCU, S. III, 397 / E: it trattative (pll trattativa)] Negocieri purtate între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la un acord, la o înțelegere Si: (înv) tratație (4).

TRATATIVE s. f. pl. Schimb de păreri, discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate, cu scopul de a se ajunge la o înțelegere, la un acord. Ideia tratativelor ca mijloc pentru destinderea încordării internaționale cucerește cercuri tot mai largi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2714. Numai o complicare extraordinară și neprevăzută ar putea rupe d-odată tratativele pacinice. ODOBESCU, S. III 397.

TRATATIVE s.f.pl. Discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. [< it. tratative].

TRATATIVE s. f. pl. discuții, negocieri între două sau mai multe părți interesate cu scopul de a se ajunge la o înțelegere. (< it. trattative)

TRATATIVE f. la pl. Discuții oficiale între două sau mai multe părți interesate, purtate în vederea încheierii unui tratat. ~ diplomatice. /<it. trattative

tratativă f. fapta de a trata: tratative de pace.

*tratatívă f., pl. e (it. trattativa). Pl. Negocierĭ, vorbe p. a te învoi cu cineva: a începe, a face tratative de pace.

tratative s. f. pl.

tratative s. f. pl.

tratative s. f. pl.

TRATATIVE s. pl. (POL.) negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)

TRATATIVE s. pl. negocieri (pl.), (înv.) tratație. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)