traversă sf [At: COSTINESCU / V: (reg) ~ers sn, (fcr) ~anv~ / Pl: ~se / E: fr travers] 1 Bară de lemn, de beton armat sau de metal care se așază transversal sub șinele de cale ferată. 2 Grindă de lemn, de oțel sau de beton armat, așezată transversal pe axa longitudinală a unei construcții sau a unui sistem tehnic și folosită ca piesă de rezistență în construirea scheletului unei clădiri, a unui pod, a unei mașini etc. Si: (reg) tilnoaie (2). 3 (Mrn) Grindă din oțel laminat, care face legătura dintre bordajele unei nave și pe care se sprijină puntea. 4 Ridicătură de pământ de-a curmezișul unui parapet, servind ca protecție împotriva focurilor trase de-a lungul unei tranșee. 5 Fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja.

TRAVERSĂ, traverse, s. f. Bară de lemn, de oțel, de beton armat etc., așezată transversal pe axa longitudinală a unei construcții sau a unui sistem tehnic și folosită ca piesă de rezistență în construirea scheletului unei clădiri, a unui pod, a unei mașini etc.; bară de lemn, uneori de metal sau de beton armat, care se așază transversal sub șinele de cale ferată și de care acestea se fixează prin crampoane sau șuruburi. Jăratecul se stingea între șine, înnegrind traversele. DUMITRIU, B. F. 112. Alergau toți, pășind peste sîrme și lunecînd pe traversele unse cu catran. C. PETRESCU, C. V. 34. Sări ușor pe grămada unor traverse ruginite. SAHIA, N. 36.

TRAVERSĂ s.f. 1. Grindă transversală folosită ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc. ♦ Piesă, de obicei de lemn, care se așază transversal sub șinele de cale ferată. ♦ Bară de metal, drug, pîrghie. 2. (Mar.) Parîmă transversală față de direcția unei nave. 3. (Mil.) Mică ridicătură de pămînt amplasată pe șanțurile de tragere. [Pl. -se. / < fr. traverse].

TRAVERSĂ s. f. 1. grindă transversală ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc. ◊ piesă transversală sub șinele de cale ferată. ◊ bază de metal, drug, pârghie. 2. (mar.) parâmă fixată transversal față de direcția navei. 3. (mil.) mică ridicătură de pământ amplasată pe șanturile de tragere. 4. fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse)

TRAVERSĂ ~e f. 1) Bară de rezistență așezată transversal pe axa longitudinală a unei construcții sau a unui sistem tehnic. 2) Fiecare dintre barele transversale instalate sub șinele de cale ferată de care se fixează prin șuruburi. /<fr. traverse

traversă f. bucată de lemn pusă de-a curmeziș: traverse pentru căile ferate.

*travérsă f., pl. e (fr. traverse, it. traversa). Bucată de lemn saŭ de fer în care se înțepenesc șinele trenuluĭ și care e așezată transversal față de șine. Grindă așezată transversal în construcțiune.

tranversă sf vz traversă

travers² sn vz traversă

traversă (grindă; fâșie de pânză) s. f., g.-d. art. traversei; pl. traverse

traversă (grindă) s. f., g.-d. art. traversei; pl. traverse

traversă s. f., g.-d. art. traversei; pl. traverse

TRAVERSĂ piesă de rezistență din structura unei aripi.

TRAVERSĂ s. 1. (Transilv. și Ban.) șlip, șliper. (~ de cale ferată.) 2. preș. (~ pusă peste un covor.)

TRAVERSĂ s. 1. (Transilv. și Ban.) șlip, șliper. (~ de cale-ferată.) 2. preș. (~ pusă peste un covor.)