TREBĂLUI, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

trebălui [At: IST. AM. 15^v/20 / Pzi: ~esc / E: treabă + -ălui] 1 vt (Înv) A folosi. 2 vi (Fam) A face tot felul de treburi (26) mărunte (pe lângă gospodărie) Si: (pop) a roboti, (reg) a oblicări, a orfani. 3 vt (Bis; îvr) A trebui (14).

TREBĂLUI, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A face tot felul de treburi mărunte (pe lângă casă); a roboti. – Treabă + suf. -ălui.

TREBĂLUI, trebăluiesc, vb. IV. Intranz. A face tot felul de treburi mărunte (mai ales pe lîngă casă); a roboti. Doi slujitori trebăluiau în lemnărie subt un șopron. SADOVEANU, O. VII 52. Călugărul prisăcar trebăluia printre stupi, însoțit în toate mișcările lui de un nour de albine. HOGAȘ, DR. II 22. ◊ Tranz. Pe cînd trebăluia toate cu mare hărnicie, se gîndea. SADOVEANU, P. M. 42. Unul din ei apucă spre păduri, să vadă n-a putea ceva trebălui și pe acolo. CREANGĂ, P. 144.

A TREBĂLUI ~iesc intranz. A se ocupa (fără mare grabă) cu diferite lucruri (mărunte) prin gospodărie; a roboti; a se porăi. /treabă + suf. ~ălui

trebăluì v. Mold. a face o treabă: n’o putea ceva trebălui p’acolo GR.

trebăluĭésc v. intr. (d. treabă). Fam. Robotesc, lucrez, fac treabă pin casă: trebăluind de mic copil (Sov. 210).

trebălui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiesc, imperf. 3 sg. trebăluia; conj. prez. 3 să trebăluiască

trebălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trebăluiesc, imperf. 3 sg. trebăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. trebăluiască

TREBĂLUI vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lângă casă.)

TREBĂLUI vb. a roboti, (Munt.) a stropoli. (A ~ pe lîngă casă.)

trebăluí, trebăluiesc, v.i. A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadăra, 2011): „Mai trebăluiește prin gospodărie, îngrijind vaca și porcii” (Bârsana, 2013). – Din treabă + suf. -ălui (Scriban, DEX, MDA).

trebălui, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadăra, 2011): „Mai trebăluiește prin gospodărie, îngrijind vaca și porcii” (Bârsana, 2013). – Din treabă (< sl. trěba) + suf. -ălui (Scriban, DEX, MDA).

trebălui, trebăluiesc, vb. intranz. – A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: „Nu ni-i lene a lucra și de dimineața până seara trebăluim” (Iadara, 2011). – Din treabă (< sl. trěba) + -ălui.